Împărăția lui Dumnezeu este în noi, a spus Hristos. Pentru că, lucrurile esențiale și ceea ce căutăm să ni se ofere de către alții, există în noi. Căutăm mereu în afară, la ceilalți, ceea ce noi înșine nu ne oferim inițial. Nu ne iubim pe noi înșine și le cerem altora să umple acest gol. Căutăm “cealaltă jumătate” a noastră pentru că ne simțim incompleți.
Învățăm că fericirea este în afara noastră, că trebuie să o căutăm la străini.
Să găsim iubirea vieții noastre, să avem prieteni care să suporte povara insuportabilă a singurătății noastre existențiale, să avem copii pentru a fi fericiți.
Dar dacă am învăța de mici că fericirea este în noi și că ea nu derivă din situații exterioare, nu am mai suferi de dependență, nu am mai cerși dragoste de la cei mai nepotriviți oameni.
Nu ne-am mai îmbolnăvi atunci când se termina ceva, nu ne-am mai atașa de oameni, am depăși mai ușor despărțirile pe care le presupune viața. Nu am mai experimenta singurătatea, am ști că în trupul nostru suntem doar noi și noi suntem cei care trebuie să ne oferim mai întâi fericirea.
Dacă am fi deja fericiți, acest lucru ar avea ca rezultat dorința noastră de a transfera această bucurie unor oameni noi, care vor deveni la rândul lor împărtășitori ai fericirii.
Nu am mai ține oameni în preajma noastră, pentru ca ei să ne facă să nu ne mai simțim singuri. Am avea oameni lângă noi, ca însoțitori valoroși, aliați, dar nu ca responsabili pentru fericirea noastră.
Nu ne-am mai lăsa fericirea în mâinile altora, am avea încredere completă în ea. Viața a arătat că nimic din ceea ce ne este dat, nu este sigur. Nimic nu durează pentru totdeauna.
Dacă îmi las fericirea în mâinile altor oameni, ei o vor lua cu ei și voi fi meteoric.
Dacă nu te iubești pe tine și singurătatea ta, cine te va completa? Și până la urmă, nu este rău să fii singur, rău este să fii în preajma unor oameni care te fac să te simți singur. Aceasta este o singurătate cu adevărat implacabilă, crudă.
Atitudinea corectă: Nu caut oameni care să mă facă fericit. Sunt deja fericit și împărtășesc această fericire cu ceilalți, pentru ca ea să înflorească mai mult, să dea mai multe roade.
