De multe ori ne-am confruntat cu situații dificile, care ne-au dus la decizii și mai dificile. Obstacole dificile pe drumul vieții. Și viața noastră nu este altceva decât oamenii noștri.
Cunoscuții noștri, prietenii noștri, cei dragi. Toți cei care au reușit să intre în lumea noastră și să își rezerve un loc. Toți cei pe care am învățat să-i iubim și să-i apreciem. Fiecare, individual și din motive proprii, personale.
Desigur, decizii noastre au de-a face și cu acești oameni. Pentru că ei sunt singurii pe care ne bazăm și ei se bazează pe noi. Ei sunt cei care ne pot răni mai ușor, din moment ce noi înșine le-am acordat acest drept.
Tot ei, sunt cei cărora le vom ierta fiecare greșeală. Le vom da una, două, trei și patru șanse. Pentru că încă credem în ei. Pentru că și ei cred în noi. Totuși, este puțin fantezist pentru lumea noastră, nu crezi?
Un bărbat merită până la două șanse.
Nu trei, nici patru. Cu fiecare șansă mai mare pe care i-o oferi, va fi împotriva ta. Împotriva demnității tale. Iar demnitatea ta valorează adesea mai mult decât cei care îți greșesc.
Desigur, niciunul dintre noi nu este infailibil. Cu toții facem și vom face greșeli, adesea în detrimentul altora. Unii intenționat, alții neintenționat. Unii pierderi colaterale și alții fără. Ideea este să le înțelegi și să nu le repeți. De aceea ni se oferă aceste prime două oportunități. Să ne învățăm limitele, dacă nu le-am învățat de la început.
Pentru că deasupra ființelor raționale în care suntem încadrați, suntem și oameni. Cine știe să ierte? Iertarea nu este doar un cuvânt, este o parte din noi înșine pe care o lăsăm expusă din nou în mâinile altuia. O bucată din încrederea noastră care, ea însăși, speră să nu fie trădată din nou.
O parte din noi care nu ne mai aparține. Și pentru consecințe suntem, dacă nu altceva, singurii responsabili. Deci, în a treia șansă pe care o vom da, vom fi demni de soarta noastră. Din moment ce un om care ne-a rănit o dată, de două ori, este capabil să o facă a treia și a patra oară.
Iar dacă nu am reușit să facem să fie bine primele două ori, nu vom reuși niciodată și atunci nu ne rămâne altceva de făcut decât să recreăm piesa noastră. La urma urmei, oricine te-a rănit, oricât de mult te-a rănit, nu neagă faptul că ai fost rănit(ă).
Întrebarea este de câte ori mai suportați asta și de la cine?
Locul nostru în viața cuiva nu ne este dat. Dimpotrivă, am făcut ceva și l-am câștigat. Și trebuie să facem ceva pentru a-l păstra. Nu-ți irosi șansele așa, pentru că îți vei pierde oamenii în același mod. Și în zilele noastre, cu greu găsești pe cineva potrivit.
La urma urmei, v-ați ales unul pe celălalt pentru un motiv. Cealaltă persoană este și baza relației tale. Și cu cât fundația este mai puternică, cu atât relația este mai intactă.
