Nu există emoții pe jumătate.
Despre fericire, despre tristețe, despre iubire. Ori ești, ori nu ești, restul este de prisos. Îmi vei spune că ești confuz(ă) și rupt(ă) între deciziile și alegerile tale.
De acord, dar nu promite niciodată lucruri pe care nu le dorești cu adevărat, spunând „vom vedea, poate, poate”. Este mai bine să ceri unei persoane mai mult timp decât să o umpli cu așteptări sau îndoieli cu expresii vagi.
Ne place vorbirea sinceră.
„Da” ar trebui să fie „da” din toată inima noastră și „nu” ar trebui să aibă toată puterea și absolutitatea gândirii noastre atunci când îl spunem.
Când îți dorești ceva 100%, nu te mai gândești la asta, ținându-i pe alții în loc, făcându-i să spere că „nu știu, poate” al tău ajunge să fie un „da” entuziast, pentru că amândoi să știți că așa ceva este „în afara discuției”.
S-a spus de o mie de ori că relațiile umane sunt complicate și că toți avem niște nesiguranțe. Dar este rău că unii vând nebunia cu vag pentru a nu pierde niște date și chiar mai rău, că alții sunt prinși de aceste neclarități și se orbesc, ca să nu-și strice șutul și să înceapă să caute ceva necunoscut. Și nu știu cât timp va dura și cum se va dezvolta.
Noi, oamenii naivi, credem că „poate” este mai bine decât “nu”. Credem că cealaltă persoană se gândește la asta și are sentimente pentru noi și vrea doar să se asigure. Așa că timpul trece neexploatat și tu, de unde ești gata să dai totul pentru a convinge cealaltă persoană, pe măsură ce trece timpul, această incertitudine începe să te obosească și să te înstrăineze, dar încă nu ai primit un răspuns definitiv.
Un leagăn care ne-a legănat.
Ne-am gândit vreodată că persoana pe care o dorim, pur și simplu, nu are curajul să ne spună în mod direct că nu simte la fel? Probabil pentru că nu vrea să ne facă rău, probabil pentru că îi este „frică” de reacția noastră sau pentru că, până la urmă, este foarte convenabil să ai pe cineva care să te aștepte și să nu lași loc pentru multe, multe lucruri.
Fiecare dintre noi poate intra în ambele poziții și poate reacționa la fel, nu este condamnabil, dar este trist să ne simțim confortabil cu „aproape”, pentru că ne plictisim sau ezităm să căutăm un „întreg” de-al nostru, fără jumătate.
Probabilitatea ca cineva, care te chinuiește cu îndoieli cu privire la relația pe care ai dezvoltat-o, să te dorească cu adevărat și să țină la tine, este aproape zero. Dacă i-ar păsa de tine, te-ar ține treaz(ă) noaptea la telefon întrebându-te unde ești și ce faci? Dacă s-ar gândi la tine, ți-ar provoca un asemenea război al nervilor?
„Dușul rece” este, în primul rând, pentru copii și în al doilea rând aparține etapei de flirt. Când cineva te vrea 100%, este acolo, nu se ascunde, nu îi este frică să se lege, să dăruiască, dar și să i se ofere, vrea să te umple complet și să primească înapoi ceva corespunzător.
Este distrugător de suflet să experimentezi sentimente pe jumătate, care îți cresc nesiguranța și te fac să te îngrijorezi și mai mult dacă faci ceva greșit. Singura greșeală mare pe care o faci este să stai pe spate și să aștepți ca celălalt să-și amintească de tine, fără a-ți răspunde în mod special la întrebări.
Eliberează-te și revendică ceva care îți aparține.
Fii „da”-ul pe care cel din fața ta îl va spune cu încredere privindu-te în ochi. Fii „nu”-ul care te va răni, dar îți va face bine și va lăsa în urmă „poate”-ul care vine cu un fluier de indiferență. Trăiește din plin, pentru că unele situații sunt „totul sau nimic”!
