O relație de dragoste pe care o creăm în viața noastră va deveni, cu siguranță, de îndată ce devine cunoscută, subiect de discuții în cercul nostru social.
Unii vor judeca aspectul exterior și dacă suntem compatibili sau nu, pe alții îi va preocupa diferența de vârstă, unii se vor întreba de situația financiară a ambilor parteneri, etc.
Unii se vor ocupa chiar de originile noastre și lista poate deveni foarte lungă dacă ne concentrăm și pe categorii mai specifice, cum ar fi categoria celor care judecă opiniile sau convingerile pe care le putem avea.
De obicei, motivul acestei critici nesolicitate este că unii vor tot ce este mai bun pentru noi, urmați de alții care au de-a face cu motive personale de antipatie, motiv pentru care aceștia ar putea fi mai puțin realiști.
În primul rând, să lămurim; noi și numai noi, cei care ne-am ales partenerul(a) romantic(ă), avem dreptul să-l(o) etichetăm pe cel/cea de lângă noi.
De asemenea, este cunoscut faptul că, dacă avem nevoie de un avocat, știm cum să găsim unul. “Apărătorul” auto-numit al nostru, bine nu ne face. În principal creează probleme în relația noastră și apoi în relațiile dintre prieteni.
Apropo de asta, dacă un prieten are o problemă cu persoana noastră, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să vorbească cu noi. Pentru că orice relație (de prietenie sau dragoste) se bazează pe interacțiune. Chiar și un copil mic știe asta.
Este de la sine înțeles că nu ne potrivim cu toții oamenii și că nu este întotdeauna posibil să devenim un grup mare de prieteni. Un prieten, este cineva care te cunoaște și a cărui gândire va merge cu un pas mai departe și se va gândi la tine după sine.
Desigur, ar trebui discutate și eventualele opinii negative.
Este de la sine înțeles că unii își pot face griji pentru noi. Și nu este deloc condamnabil dacă aceștia observă că facem ceva greșit și ne semnalizează greșeala.
Să nu confundăm prietenia cu relațiile sociale tipice.
Și în cuvinte simple, acest lucru este rezumat în fraza lui Arthur Miller: „Inteligența acestei lumi rezidă în sensibilitate. De aceea, oamenii inteligenți nu au fost niciodată judecători. Au fost oameni care i-au înțeles pe alți oameni”. Nu contează deloc dacă partenerul(a) este sau nu acceptat(ă) în cercul nostru social. Nimeni altcineva nu va trăi cu alegerile noastre.
