Oamenii care s-au iubit mult, sunt sortiți să se reîntâlnească, fie pentru a pune capăt cum trebuie, fie pentru că viața îi vrea împreună.
Și totuși, există oameni care iubesc o singură dată în viață. Și chiar dacă viața face în așa fel și ei nu ajung să trăiască cu acea persoană, ei o vor iubi mereu și viața va găsi mereu modalități de a-i aduce împreună.
Este acel sentiment, din stomacul tău, care apare de fiecare dată când vezi cealaltă persoană. Fie că este vorba despre 4 zile, 4 săptămâni, 4 ani sau 4 secole mai târziu. Unele relații nu se termină niciodată, indiferent cât de mult încerci să le răcești. Indiferent cât timp trece.
Întotdeauna va exista acel nod în stomac atunci când întâlnești întâmplător cealaltă persoană. De fiecare dată când vă vedeți față în față sau când vezi o fotografie aleatorie pe Facebook, vei primi aceste bătăi rapide ale inimii.
Sufletul tău nu și-a dat seama niciodată că ai fericirea în mâini și i-ai dat drumul, pentru că “trebuia”.
Acest “trebuia” ne mănâncă viața de când eram copii mici. Și atunci nu știi ce te doare mai mult. Că ți-e dor de cealaltă persoană sau că nu ai dreptul să i-o spui?
Te trezești în fiecare zi și, în viața de zi cu zi, cealaltă persoană este mereu acolo, în cele mai simple lucruri ale tale. Simți nevoia să te duci să-i spui și cel mai prost lucru pe care l-ai făcut astăzi. Ridică telefonul să suni, pentru ca să te plângi că te-a supărat cineva și, apoi, îți dai seama că nu ar trebui să faci asta și continui să trăiești așa în fiecare zi.
Și anii trec…
Deodată realizezi că ai iubit această persoană aproape toată viața. Desigur, unele relații au trecut, unele mici, altele mari, altele au ajuns la punctul de logodnă sau căsătorie.
Au fost momente când te simțeai bine în alte relații, dar vidul era mereu acolo, pentru că pur și simplu niciuna dintre celelalte persoane nu era acea persoană. Pentru că nu poți să-ți controlezi emoțiile.
Cum îi poți ordona inimii tale să nu simtă?
Cum îți poți calma sufletul când este prins între ofuri, când te întreabă de ce? Și nu poți face nimic și aștepți ziua când poate se va întoarce celălalt. Poate că viața vă va aduce cumva din nou împreună chiar și pentru o vreme…
Și apoi, vrei să rămâi fără cuvinte în fața celeilalte persoane și să o privești. Să o asculți și să-ți spună că și-a ratat viața în toți acești ani. Să știi că i-ai lipsit în fiecare minut atunci când a fost departe de tine. Și să-ți lași privirea să te trădeze când o privești, să îți poată vedea frământările pe care le ascunzi în interiorul tău.
Și chiar de nu-i vei spune ceea ce vrei, ochii tăi spun totul. Că ți-a fost dor de gustul ei, de mirosul ei și că, în tot acest timp de absență, ai încercat să-i uiți râsul. Să o scoți din tine. Să nu-ți mai șoptești de fiecare dată în urechi că poți merge mai departe.
Ai încercat deja asta, dar nu ai reușit. Acele sentimente le-ai îngropat foarte bine înăuntru. Dar ele, cu prima ocazie, au ieșit la suprafață. În toate celelalte persoane pe care le-ai cunoscut ai căutat să găsești o asemănare, însă nimeni nu ți-au fost de ajuns, pentru că nimeni nu era ea.
Și a fost o nedreptate în toți acești ani. A fost o mare nedreptate, atât pentru celelalte persoane cu care ai încercat, cât și pentru tine care te-ai irosit.
Dintr-o dată te uiți înapoi și ridici degetul mare în sus pentru sufletul tău care a avut curaj și a reușit să trăiască așa aproape 20 de ani. Nu știu cum să numesc asta; Univers? Soarta?
Un lucru este totuși sigur: Oamenii care s-au iubit mult, sunt sortiți să se reîntâlnească, fie pentru a pune capăt cum trebuie, fie pentru că viața îi vrea împreună.
