Omul care reușește să trăiască și singur în viață, este foarte puternic și nimeni nu poate profita de el. Cel care a pierdut oamenii pe care i-a considerat sprijinul său și a reușit să supraviețuiască, și-a blindat sufletul cu oțel.
Cel care a căzut în adâncuri, cu rechinii dedesubt, ascunzându-și fiecare mișcare greșită pentru a nu fi înghițit și a putut ajunge la țărm, este acum invulnerabil. A fost bătut, a plâns, s-a uitat la zidul gol o zi și o noapte, i-a fost frică, s-a rupt în o mie de bucăți și, în cele din urmă, a fost lipit la loc.
S-a gândit că nu va mai zâmbi niciodată, că viața lui s-a încheiat, că totul este acum în zadar, dar și-a găsit puterea de a lupta pentru a se ridica din nou. S-a întâlnit față în față cu el însuși, s-a luptat cu demonii săi, a decis că va ieși învingător și a reușit.
Omul care a învățat să trăiască cu singurătatea lui și acum își alege compania, este cel mai greu castel de cucerit. Nu are nevoie de tine, nu cerșește pentru compania ta, nu-și îndeplinește dorințele. Nu face reduceri și nu mai tolerează comportamente care nu i se potrivesc, pe care nu le merită.
Omul ăsta s-a întors din iad și dacă vrei să te apropii de el ar trebui să-i oferi un paradis, pentru că doar acolo alege să locuiască. Nu se preface că-i face plăcere. Este autentic și nu-i mai pasă dacă aprobi cine este.
Îi va găsi pe cei puțini, care se vor potrivi cu sufletul lui și își vor arăta și ei adevărurile.
Adevărata lor față. Nu se mai încordează, nu este irosit, nu se teme. Așa că nu te obosi să profiți de el, să-l păcălești, să-l presezi, să crezi că are nevoie de tine. A învățat să aibă alături cea mai adevărată companie, care nu-l va trăda niciodată. Și aceasta nu este alta decât el însuși.
