Arta manipulării
Deci nu este dificil să distingem două tipuri de oameni, atâta timp cât cineva privește mediul familiar. „Oamenii buni” și victimele. S-ar putea să nu fiți de acord la prima vedere și să vă gândiți, nu doar că există niște categorii intermediare, dar că am uitat o categorie foarte importantă; oamenii răi și imorali care ne îngreunează în experiența noastră de zi cu zi.
Vă reamintesc că vă doresc să adaptați ceea ce citiți la propriile voastre experiențe, nu să le luați de-a gata, ci sa le citiți cu o perspectivă mai generală și să subliniați ceea ce vi se pare important.
Pe cine descriem de obicei ca fiind o persoană bună?
Cel care ne face toate favorurile, care ne sfătuiește când îl întrebăm, care ne face să râdem și, în general, ne face timpul plăcut, cel care după ce ne cunoaște descoperă că ne place? Cel în care vedem ceea ce vrem să vedem?
Cel care la prima vedere este numit om “bun”, uneori nu este altceva decât un ipocrit! O persoană imorală și lipsită de valoare, un mincinos care, pentru a-și atinge scopurile, se deghizează în spatele zâmbetului său și folosește bunătatea ca pe un cal troian, pentru a seduce și a înșela persoana căreia i se adresează pentru a-și atinge scopurile.
Chiar dacă nu are scopuri imediate și profiturile sale nu par să fie imediate, în spatele “bunătății” sale se ascunde comportamentul celui care știe să aștepte și, la momentul potrivit, va pretinde pedeapsa acestei pretinse bunătăți.
Pentru acești oameni, bunătatea nu este conștientă, ci este impusă de nevoile lor interioare, deoarece o consideră un schimb. Ei investesc în comportamentul lor pentru a te cuceri.
Cine știe ce a trăit și Nietzsche, care în lucrarea sa „Genealogia moravurilor” se ocupă de fenomenul „omului bun”? Cine ar fi putut să-i fi inspirat un „om bun”? Ce durere a dat naștere operei sale, prin care a vrut să ne avertizeze pe toți și a încercat să ne-o prezinte?
Deci, pentru a aprofunda puțin din perspectiva mea: astfel de oameni, de obicei, atunci când te cunosc, au un comportament care te cucerește. Dar, în același timp, îți studiază obiceiurile, slăbiciunile, fricile, experiențele tale și, cel mai rău și mai imoral dintre toate, îți studiază trecutul.
Apoi, se pregătesc cu răbdare, pentru că aceștia sunt oameni, nu impulsivi, dar cu o răbdare enormă, care nu vor face spontan mișcarea greșită pentru că vor distruge ceea ce au construit (ca investitorii de la bursă, indiferent ce s-ar întâmpla ei vor face mișcarea la momentul potrivit contextul în care doresc să se mute).
Te fac să crezi ceea ce vor ei și să adopți unele dintre convingerile și ideile lor.
Exact atunci au reușit. Acest lucru nu se datorează faptului că nu te poți proteja, ci pentru că, așa cum a spus Eric Berne, există modalități de a manipula persoana, iar dacă o persoană dorește să câștige ceva de la tine, atunci nu are de ales decât să le folosească.
Ce părere aveți, ar ezita să o facă o persoană cu caracteristicile pe care le-am menționat mai sus? Adică să te manipuleze în anumite moduri și să te aducă într-un punct în care crezi că ceea ce faci se naște din propria ta voință, când de fapt a fost indus de el? Și dacă, probabil, decizi subconștient că nu-ți place situația în care te-a adus, atunci simți regret că te-ai răzgândit.
Există sentimente contradictorii în tine.
Pe de o parte, punctul de vedere individual care nu este în concordanță cu actul pe care l-ai făcut în cele din urmă și, pe de altă parte, sentimentul față de decizia pe care ai luat-o cu privire la act, care, totuși, îți este contrar.
Acest lucru creează un conflict în tine: „Cum se face că în circumstanțe normale nu m-aș fi gândit la asta dar acum am făcut-o pentru că sunt sigur că vreau, dar în loc să fiu fericit că am făcut ceea ce credeam că vreau, am sunt nefericit?”
Problema este foarte serioasă și necesită o analiză suplimentară. Omul ipocrit, acel „om bun”, rămâne bun pentru că nu se lasă demascat. O figură istorică pe care o cunoașteți cu siguranță, pentru a ajunge acolo unde țintea, a urmat un anumit drum.
Abia când a ajuns unde a vrut și-a dezvăluit adevăratul sine. Acea persoană este Adolf Hitler care, până când a devenit personalitatea despre care știm, a fost iubit de oamenii și mulțimile s-au adunat în jurul lui pentru a-l asculta.
Afirmația lui pe care aș vrea să ți-o amintești este următoarea: „Dacă vrei simpatia maselor, trebuie să spui cele mai stupide și mai grase minciuni”. Concluziile tale despre cum a ajuns acolo, de unde a început, în ce fel a reușit să fie iubit de Popor și, mai mult, Poporul însuși l-a vrut la putere. Abia când și-a atins obiectivul a arătat cine este și, în cele din urmă, care au fost planurile lui.
A reveni, o astfel de persoană, ipocrită, o „persoană bună”, este de obicei în centrul atenției grupului, întrucât este plăcută dar, în același timp, știe să manevreze și să aibă grijă să nu-și dezvăluie adevăratul caracter, pentru că în acest fel va dărâma tot ceea ce a construit cu atâta sârguință.
Chiar dacă nu reușește să obțină de la o anumită persoană cererea pe care a avut-o, are destulă răbdare dar și modalitatea de a se “acoperi”, pentru a putea avea în continuare titlul de “bun” acordat și pe viitor. Acest lucru îi oferă posibilitatea de a-l folosi oricând are nevoie împotriva oricărei alte persoane.
De obicei, când nu reușește ceva, se acoperă făcând o glumă și nu se enervează niciodată în fața celorlalți, pentru a nu stârni suspiciuni și comentarii. În același timp, atunci când vrea să realizeze ceva, o spune între glumă și seriozitate, deghizează cererea, astfel încât, dacă nu-și poate atinge scopul, fie îl transformă în distracție și umor, fie face ceea ce spun oamenii.
Deci, pentru mine, cel care este descris drept “bun”, este de obicei o persoană ipocrită care știe inițial să-i manipuleze pe cei din jur dar are grijă și de numele și “titlul” lui. Îmi vei spune acum: „Și cum să știu atunci despre fiecare persoană cum este? Este bunătatea ei conștientă sau este vreo ipocrită?”
Este atât de simplu, dar nu te gândești la asta decât dacă ți se spune: „Interpretezi comportamentele oamenilor dacă le înțelegi cele mai profunde motivații”. Este atât de simplu, încât pentru a traduce și interpreta comportamentul oamenilor din jurul tău, pentru a le vedea calitatea dar și motivul bunăvoinței lor, nu trebuie decât să te gândești la motivele lor.
Ce are de câștigat de la tine?
Ce ai tu și nu poate să găsească cu ușurință în altă parte? De ce are nevoie de favoarea ta? Există motive și slăbiciuni ale tale pe care le-ar putea exploata cu ușurință? De ce tu și nu altcineva? Fii tulburat când, dintr-o multitudine de opțiuni, cineva „te alege”…
Însă, dincolo de asta, există un alt element care te poate ajuta să decodezi comportamentul indivizilor. Uită-te la trecutul lor și la felul în care au trăit până acum, gândește-te la felul în care au tratat alți oameni în trecut. Dar cel mai important, vezi cum au tratat oamenii de la care chiar nu aveau nimic de câștigat.
Dacă încă nu au câștigat nici măcar un comentariu bun, acesta poate fi, în anumite circumstanțe, cel mai mare câștig. Comentariile pozitive despre o persoană pot influența alte persoane în favoarea ipocriților. Așa că, nevoia de comentarii pozitive și reputație bună, nu trebuie subestimată ca motivație pentru bunătate.
