Da, asta vrei.
Să aștepți numai bine de la oameni. Să te uiți în ochii lor și să te aștepți să vezi adevărul. Vrei să rămâi uman și să-ți ajuți semenii.
Să fii spontan, să nu-ți fie frică să schimbi o conversație cu cel pentru că ești un „străin”. Preferi să rămâi uman și să nu uiți că nu ești cu nimic mai presus sau mai prejos decât cealaltă persoană.
Preferi să rămâi „om”.
Să continui să crezi în dragoste, chiar dacă asta înseamnă că ești din „vechea școală”. Acea școală, al cărei nume se referă la prietenia adevărată și nu la exploatare și batjocură.
Preferi să rămâi „om” și să crezi în uniunea a doi oameni. Preferi să rămâi uman și să spui „bună dimineața, bună seara și noapte bună”. Pentru că apreciezi binecuvântarea și esența acestor cuvinte.
Vrei să rămâi „om” și să-ți amintești mereu că suntem făcuți din spirit și suflet, în afară de trup. Preferi să rămâi „om” și să nu „te pierzi” în materie. Să ții cont, în fiecare zi care vine, că tot ceea ce faci are impact asupra celor din jurul tău și chiar dincolo de tine.
Să continui să visezi și să speri.
Să nu-ți fie frică să te exprimi și să te îndrăgostești. Vrei să rămâi uman și să te conectezi cu Divinul, adevărata ta natură. Sinele tău adevărat. Îți dorești și vei vrea în continuare să rămâi „om”. Orice înseamnă asta.
