Sunt multe lucruri interzise pe lume. Există chiar și cuvinte interzise și sentimente ilegale. Sunt cuvinte pe care nu le poți spune și lucruri pe care nu le poți simți, mai ales atunci când se referă la anumite persoane – atunci trebuie să le alungi și să te lupți cu ceea ce simți pentru ele.
Nu poți să vorbești. Nu poți scoate la iveală ceea ce este în tine și te sufocă.
Te sufocă zi și noapte, fără nicio excepție, fără nicio grație. Nu poți spune ceea ce simți, pentru că îți este frică de consecințe, în timp ce celuilalt îi este frică de cuvintele tale. Tremuri, ca nu cumva adevărul tău să-l sperie pe celălalt și să înceapă să fugă de tine.
Preferi să stai cu ceva mai puțin decât îți dorești, să te reprimi, pentru a nu-ți strica imaginea sau pentru a nu pierde ceea ce crezi că ai. Nu vrei ego-uri călcate în picioare și demnități zdrențuite. Nu vrei neînțelegeri și respingeri. Nu ești făcut(ă) dintr-un astfel de material, ceea ce te face să le înduri.
Deci, îți măsori cuvintele, îți studiezi cu atenție mișcările.
Nu lași să se întâmple ceva și adevărata ta “dorință” să fie dezvăluită. Doar în cazul în care ceva nu merge bine și cealaltă persoană află ce ascunzi înăuntru. Taci și te liniștești. Doar că, în secretul care te copleșește, uiți un detaliu. Atât de multe detalii, care pot dezvălui într-o clipă fiecare emoție pe care ai ascuns-o cu pricepere sub “covor”.
Ochii nu mint, nu se camuflează și, din păcate, nu sunt controlați.
Indiferent cât de mult ai încerca. Ochii se concentrează mereu acolo unde le poruncește dorul sufletului. Ei poartă tot ceea ce simți și scot fiecare cuvânt pe care nu îndrăznești să-l spui. Ochii spun ceea ce tu nu vei spune niciodată, fie beat, fie treaz. Nu te lasă să te ascunzi sau să scapi.
Există sentimente interzise și cuvinte interzise.
Mai ales atunci când se referă la anumite persoane. Și pentru că ceea ce este interzis oamenilor mici, ca noi, funcționează ca cel mai puternic magnet și cel mai puternic afrodisiac. Puțini sunt cei care nu s-au angajat în dialoguri cu ochii.
Este rău că doar ochii vorbesc. Pentru că, nu numai că nu trăiești ceea ce îți dorești, dar nu luminează interiorul tău, indiferent de ceea ce poartă.
Fie mânie și amărăciune, fie iubire profundă și absolută. Cu cât îți împingi sentimentele mai adânc în tine, cu atât se cuibăresc mai mult sub pielea ta și devin o a doua carne.
Și dacă îți vezi vreodată ochii plini de mări, este pentru că nu mai pot ține atât de multe nespuse.
Dacă vrei să spui când ceva te deranjează, strigă. Avem deja destule respingeri, nu crezi? Unde putem găsi un alt loc? Pentru că așa se nasc și ei. Își amintesc de oportunitățile pe care le-ai ratat, de momentele pe care le-ai lăsat să-ți scape din mâini și de momentele în care ai tăcut.
Să îndrăznești, să vorbești și să ai curajul să trăiești. Nu te ascunde după deget. Ai curajul să revendici ceea ce dorești. Prinde viața de păr și nu te baza doar pe aspect. Du-te, chiar dacă te doare!
