O femeie se entuziasmează relativ cu ușurință, dar se îndrăgostește cu dificultate și rar. Nu are loc în viața ei pentru trecători indiferenți, a avut întotdeauna o slăbiciune pentru tovarășii statornici.
Își distruge nesiguranța și suspiciunea naturală doar cu încredere, pe care și-o construiește întotdeauna prin comunicare.
O femeie se îndrăgostește de urechile bărbatului și, pe cât de frumoase sunt cuvintele care o hipnotizează, ea se îndrăgostește mai ales de cel care îi ascultă cuvintele, care se traduc în dorințe, pofte, îngrijorări și griji.
Pentru că femeile vorbesc doar despre două lucruri: despre ceea ce iubesc și despre ceea ce se tem, despre ceea ce au pierdut și despre ceea ce se tem să nu piardă. Ele vor atenție și înțelegere, caută îngrijorare și interes. Ele pretind respectul și îmbrățișarea care vor pecetlui toate acestea.
Ele vor prefera tăcerea.
De asemenea, o femeie nu caută sfaturi și planuri strategice de adaptare. Întotdeauna găsește o modalitate de a-și depăși greutățile și iese din greutăți mai puternică de fiecare dată. Ea învață din fiecare lecție și nu va pretinde eroi și salvatori, ci doar ascultători și colegi de călătorie.
Ea are nevoie de cineva care să o asculte, să se simtă în siguranță să împărtășească cu el, cu voce tare, ceea ce o sperie și, pe măsură ce monștrii ei prind formă și sunet, ei se micșorează automat și se deschide o crăpătură în întunericul ei pentru a lăsa puțină lumină.
Ascult-o și, atâta timp cât o vei asculta, vei învăța multe despre cum să te porți cu ea. O femeie îți spune mereu cum se simte, de ce are nevoie și de ce se teme. Și dacă nu îți spune, va găsi modalități de a-ți arăta, atâta timp cât descoperi metoda de decriptare.
Și când îți mângâie față și nu scoate un cuvânt, ascultă acea mângâiere și oferă-i îmbrățișare pe care ți-o cere. Iar când te plânge, citește-i nevoia de atenție și confirmare, dorul și încercarea ei de a salva tot ce există.
Învață să auzi țipetele pe care le ascunde în tăcerile ei și citește șoaptele din spatele glasului ei. Și atunci va fi întotdeauna transparentă în fața ta.
În unele nopți nu va putea să doarmă, se va arunca și se va întoarce nervoasă în pat și se va lupta cu cearșafurile. Va fi bântuită de trecutul ei sau îngrijorată de viitor. Ține-o strâns în brațe și ascult-o. Spune-i că totul va fi bine și crede-o. Abia atunci o să creadă și ea…
Să-i luminezi întunericul, să lupte cu demonii ei. Ascultă-i gândurile și temerile. Calmeaz-o și ține-o liniștită. Oferă-i spațiu și timp, iar dacă plângerea ei ți se pare uneori ca o smiorcăială, tolerează-o și pe ea. Să o înțelegi sau măcar să încerci.
Fă-o să se simtă specială, interesează-te de piesele pe care ți le dezvăluie, de ceea ce alege să îți împărtășească. Nu înghiți cuvintele, grijile, îndoielile și semnele de întrebare sub masca propriei indiferențe. Nimeni nu va vorbi dacă nu are cine să asculte.
Dacă îți antrenezi urechile, în spatele țipetelor și cuvintelor nevinovate, vei auzi sentimente care sunt timide sau nu găsesc modalitatea de a se exprima. Mânie, gelozie, frică, poftă; ceea ce cere și nu îndrăznește să mărturisească, ceea ce simte și ego-ul refuză să recunoască.
Tot ceea ce îmbracă în consoane și vocale, în încercarea ei de a păcăli pe oricine nu este sigur că vrea să asculte, în încercarea ei de a-i evita pe toți cei care îi ascultă preocupările ca dăunători vorbăreți.
O femeie vrea respect și interes, grijă și dragoste. Și dacă ai două urechi dispuse să asculte, o gură care să calmeze și o îmbrățișare care să liniștească, ai TOTUL! Și atunci când o femeie are încredere în tine, ea își va destăinui și tăcerile ei, adevărurile ei cele mai sacre și rezonante.
