Nu există „nu pot”, există „nu încerc” – deci „nu vreau”…

Femeie singură la munte

Una dintre cele mai mari puteri ale omului, este voința. Când vrem cu adevărat să realizăm ceva, ne folosim toate abilitățile pentru a-l realiza. Acest proces de acumulare a rezervelor noastre de energie pentru un anumit scop este, de asemenea, o stare a evoluției noastre.

Acest lucru se întâmplă deoarece atingerea scopului nostru devine o motivație pentru a acționa de multe ori dincolo de puterile noastre. Limitele abilităților noastre cresc, anulând astfel scuza „nu pot”.

Dacă reușim să traducem „nu pot” în „nu încerc” în mintea noastră, ne vom da seama că noi suntem cei care ne sabotăm. Ne coborâm încrederea în sine, devenim descurajați și, în cele din urmă, devenim dezamăgiți.

În realitate, de fapt, este nevoie doar de puțină voință.

Principalul motiv pentru care folosim “nu pot” ca ancoră și refuzăm să ne îndepărtăm de rampa de lansare, este pentru că nu suntem siguri de ceea ce vrem.

De câte ori ezitările, îndoielile, gândurile secundare, ne-au ținut în loc, lăsându-i pe toți din jurul nostru să creadă că nu ne dorim suficient ceea ce am pierdut sau nu îndrăzneam să pretindem?

A ști ce ne dorim cu adevărat, este una dintre abilitățile predate doar în „școala vieții”.

Pe de altă parte, nu este suficient să știm ce vrem. Există alți doi parametri care sunt la fel de importanți pentru a ne asigura fericirea.

Primul – să fim siguri că ceea ce ne dorim este și ceea ce avem nevoie.
Al doilea – ceea ce intenționăm să facem nu interferează cu libertatea celorlalți.

Dar cât de ușor este să fim mereu siguri de dorințele și nevoile noastre, dar și de utilitatea lor? Cât de ușor este să fii sigur de ceva în viața asta?

Dar în dificultatea ciclului „vreau, am nevoie, pot”, ceea ce contează cel mai mult este “încerc”. Aici, deci, revenim la problema voinței, care este și piatra de temelie a existenței noastre.

Nu există „nu pot”, există „nu încerc” – deci „nu vreau”.

Dar dacă omul este capabil de cel mai mare bine, nu este oare un păcat că alege să nu-l facă? Această întrebare trebuie să ne dea de gândit. Care este responsabilitatea celui care nu vrea, dar care poate face ceva, când ar putea fi benefic pentru întreaga omenire?

De la macrocosmos la microcosmos și invers, voința este acel electron mic care dă energia necesară pentru a mișca fiecare persoană energetică care încearcă să-și găsească locul în acest univers.

Abonează-te pe:
Chris Oliver Google News Chris Oliver Facebook