De multe ori, femeile cred că ceea ce caută este un sentiment de stabilitate, securitate și permanență.
Cele mai dure femei sunt cele sensibile…
Ar vrea să aparțină undeva, cuiva. Dar pe măsură ce îmbătrânesc, își dau seama că această nevoie probabil nu mai există sau s-a metamorfozat în altceva.
Crescând, ar vrea să se apropie de ele însele, de liberul lor arbitru. În tot ceea ce le place să facă, fără să dea socoteală sau explicații nimănui (dar chiar dacă trebuie să o facă, să fie natural și spontan, și nu pentru că trebuie).
Comunicarea să se facă din priviri, fără multe cuvinte, fără „multe” în general. Să fie ascultate mai bine și să nu mai fie puse la “zid”, făcându-le să se simtă vinovate. Crescând, se schimbă. Evoluează.
Aleg ceea ce vor și ce nu vor. Fiecare zi care se arată, le duce în altă parte. Le aduce la un alt punct, la care poate nu știau că există sau la care nu s-au gândit până ieri.
Autosuficiență.
Cuvântul acesta le răsună în minte și le zguduie destinul temporal. Să nu depindă de nimeni sau de nimic. Pentru că nu le plac deloc dependențele și se bucură că nu sunt sclavele lor. Acest lucru le face cu adevărat să se simtă libere și să știe că pot reuși singure, lipsite de propriile arme.
Singurătatea lor, este alegerea lor. Bineînțeles că au dorința ca cineva să le țină de mână și să le mângâie părul, dar vor să își poată defini propria fericire și să nu o mai lase definită de alții.
Vor să-și stabilească priorități în viețile lor. Să fie lăsate să decidă pentru ele. Să aleagă, nu să fie alese. Să joace jocul lor, nu jocul altora. Ceea ce este convenabil pentru ceilalți, dar nu și pentru ele, le face să fie inconfortabile și, în cele din urmă, nu le mulțumește.
Desigur, fiecare alegere și fiecare decizie are consecințe. Și ar trebui să fii pregătit de fiecare dată să le înfrunți. Cele mai dure femei sunt cele sensibile, cele care vor epuiza toate posibilitățile cu tine, dar dacă spun că s-a terminat, S-A TERMINAT.
