Să presupunem că nimeni nu intenționează să rănească pe nimeni, că toată lumea vine în viața noastră cu cele mai bune intenții. Că oamenilor le pasă unii de ceilalți, că nimeni nu își propune să strice viața nimănui.
Dacă ar fi așa, totul ar fi bine, însă lucrurile nu merg așa. Va veni, inevitabil, un moment când unul dintre ei va face o greșeală, iar celălalt se trezește brusc pus la pământ, întrebându-se de unde a și-a luat-o.
Ai fost în această poziție, nu-i așa? Și eu. Dar știi ceva? Cu toții am fost de partea cealaltă, fie că am vrut sau nu, și este bine să nu uităm asta.
Este rău când cineva te rănește, însă este cea mai bună școală din lume.
Despărțirile, deși sunt dureroase, ele oferă o educație socială și emoțională uimitoare. Durerea, te va obliga să te schimbi, să iei decizii mai mature, să îți întărești caracterul și să găsești puterea de a merge mai departe.
Oamenii care au fost în poziția victimei, o dată sau de mai multe ori, știu să nu mai tremure în fața durerii și, inconștient, transformă durerea în proprietatea lor și o lasă să-i modeleze, făcându-i să devină, fie mai duri, fie mai maturi; ceva în mai bine oricum.
Când cineva te rănește, doare ca naibi, mai ales dacă este vorba despre cineva la care ții, însă este singurul mod în care pot evolua relațiile umane. Cercurile sunt imposibil de închis fără câteva lacrimi sau fără măcar un mic sprijin emoțional.
Complet logic și uman, este faptul că și tu vei răni la rândul tău, însă lucrul acesta nu înseamnă că ești o persoană rea sau altceva, înseamnă că ești OM.
Ești o persoană rea atunci când insiști să începi relații, știind că ele se vor termina prost sau dacă, în mod complet sadic, insiști să-i faci pe cei care te iubesc să sufere, pentru a scăpa plictiseală.
E rău să crezi că nu ai rănit pe nimeni.
Să crezi profund că nu ai făcut niciun rău nimănui și că nu ai provocat durere în urma ta. Să știi că unii și-au împietrit sufletul din cauza ta. S-au încuiat în ei și au lăsat pe dinafară oameni care meritau să fie în viața lor.
Nu ai dreptul să distrugi oameni, doar din simplu motiv că poți. La fel cum nu ai dreptul să le ceri să se schimbe, pentru că nu-ți place felul lor de a fi.
