Ce forțe puternice și întunecate împiedică creșterea prosperității și fericirii umane?
De la Darwin știm că ne moștenim strămoșii, la fel ca celelalte specii din regnul animal și toate speciile, de la cel mai mic vierme până la elefant, fiecare trebuie să-și primească doza zilnică de suferință, temeri, frustrări, anxietăți și adversități.
Ființele umane, însă, au privilegiul de a trebui să suporte o povară suplimentară, o doză suplimentară de suferință zilnică, care vine de la un grup de indivizi aparținând aceleiași rase umane. Acest grup, este mult mai puternic decât Mafia sau Blocul Industrial-Militar sau Internaționala Comunistă (cartea a fost scrisă în anii ’70).
Este un grup neorganizat, care nu face parte din nicio organizație, care nu are lider, președinte și nicio constituție dar care, totuși, reușește să funcționeze în perfectă coordonare, parcă condus de o mână invizibilă în așa fel încât activitățile fiecărui membru să contribuie semnificativ la întărirea și creșterea eficacității activității tuturor celorlalți membri.
Natura, caracterul și conduita acestui grup este subiectul următoarelor rânduri.
Trebuie să subliniez în acest moment că acest eseu nu este un produs al cinismului sau un exercițiu de defetism social – cel puțin nu mai mult decât o carte de microbiologie.
Următoarele rânduri sunt, de fapt, rezultatul unui efort constructiv de explorare, de a face cunoscută și apoi, dacă este posibil, de a neutraliza una dintre cele mai puternice și întunecate forțe care împiedică creșterea bunăstării și fericirii umane.
Prostia și puterea:
Ca toate creaturile umane, chiar și proștii îi afectează pe ceilalți în moduri diferite. Unii idioți provoacă în mod normal doar daune limitate, în timp ce alții reușesc să provoace daune îngrozitoare, nu doar unuia sau la doi indivizi, ci comunităților sau societăților întregi.
Potențialul unei persoane proaste de a crea daune depinde de doi factori principali. În primul rând factorul genetic. Unii indivizi moștenesc doze remarcabile din sămânța prostiei și, în virtutea acestei eredități, fac, din naștere, parte din elita grupului lor. Al doilea factor care determină potențialul unui idiot provine dintr-o poziție de putere și autoritate pe care o deține în cadrul societății.
Printre birocrați, generali, politicieni, șefi de stat și oameni ai Bisericii, se află raportul de aur al indivizilor fundamental proști, a căror capacitate de a face rău semenului lor a fost (sau este) crescută periculos de poziția lor de putere (sau deținere).
Nu este greu de înțeles cum puterea politică, economică sau birocratică crește energia distructivă și dăunătoare a unui prost.
Dar mai trebuie să explicăm și să înțelegem ce transformă, de fapt, o persoană proastă în una periculoasă. Cu alte cuvinte, care este puterea prostiei?
În esență, idioții sunt periculoși și distructivi, deoarece persoanelor raționale le este greu să-și imagineze și să înțeleagă un comportament stupid. O persoană inteligentă poate înțelege logica unui bandit. Acțiunile ticălosului urmează un model de raționalitate: raționalitate întortocheată, dacă vreți, dar raționalitate totuși. Infractorul vrea un “surplus” în contul lui.
Având în vedere că nu este suficient de inteligent pentru a concepe metode prin care să poată obține un „surplus” pentru el însuși, asigurând un “surplus” pentru alții, răufăcătorul își va câștiga “surplusul” aducându-i un “minus” vecinului său. Toate acestea nu sunt corecte, dar sunt logice, iar dacă este logic se poate prevedea.
La urma urmei, acțiunile unui răufăcător, manevrele sale insidioase și urmăririle deplorabile pot fi prezise și adesea pot fi pregătite apărări adecvate. Cu o persoană proastă, toate acestea sunt complet imposibile.
Așa cum este implicat în a treia lege fundamentală, o creatură proastă te va urmări fără motiv, fără un plan precis, în momentele și locurile cele mai improbabile și inimaginabile.
Nu există o modalitate rezonabilă de a prezice dacă, când, cum și de ce o persoană proastă își va lansa atacul.
În fața unei persoane proaste, cineva este complet la mila ei. Deoarece acțiunile unei persoane proaste nu sunt conforme cu regulile logicii, rezultă că:
a) cineva este în general luat prin surprindere de atac;
b) chiar și atunci când se suspectează atacul iminent, nu se organizează o apărare rațională deoarece atacului în sine îi lipsește orice structură logică.
Faptul că activitatea și mișcările unei creaturi stupide sunt complet neregulate și ilogice, nu numai că face apărarea problematică, dar face și orice contraatac extrem de dificil – cum încerci să țintești un obiect capabil de cele mai improbabile și inimaginabile mișcări?
La asta au vrut să spună Dickens și Schiller când unul a afirmat că: „cu prostie și digestie bună se poate înfrunta multe lucruri” iar celălalt că: „împotriva prostiei până și zeii înșiși luptă în zadar”.
Trebuie să luăm în considerare un alt caz.
Persoana inteligentă știe că este inteligentă. Nelegiuitul este conștient că este un răufăcător. Omul needucat este pătruns dureros de sentimentul propriei sale lipsuri. Contrar tuturor acestor fețe, prostul nu știe că este prost.
Acest lucru este un drum lung pentru a oferi mai multă putere, inspirație și eficacitate energiei sale distructive. Prostul nu are inhibiții, pentru că îi lipsește ceea ce anglo-saxonii numeau „conștiința de sine”.
Cu zâmbetul pe buze, de parcă ar face cel mai natural lucru din lume, prostul va apărea brusc și îți va strica planurile, îți va tulbură liniștea, îți va complică viața și munca, te va face să pierzi bani, timp, bună dispoziție, poftă de mâncare, productivitate – și toate acestea fără răutate, fără regret și fără motiv. Stupid. Carlo M. Cipolla, Eseu despre prostia umană
