Ne temem de respingere. Orgoliul ne poruncește să nu facem noi primul pas, să nu riscăm înfrângerea, să nu ne arătăm sentimentele, pentru a nu ne strica imaginea.
Dar ne dorim foarte mult. Și vrem să merite riscul. Ne dorim să avem șansa de a câștiga și de a-i lăsa și pe ceilalți să câștige împreună cu noi.
Iluzia timpului nelimitat pe care credem că îl avem, ne fură viața reală. Ne face inactivi. Ne prinde într-o bulă când, în realitate, ne izolăm și ne îndepărtăm de ceea ce iubim.
Planurile sunt abandonate pentru totdeauna, pierdem oportunitățile și oamenii.
Vremurile bune sunt sacrificate pentru neînțelegeri banale sau imaginare. Negativitatea și resentimentele ne fură pacea interioară și bucuria. Rușinea și ezitarea ne împiedică să ne împăcăm cu noi înșine, cu ceilalți, și să ne îndeplinim visurile.
Amânările și scuzele ne consumă prezentul.
„Când voi avea mai mulți bani, nu voi mai fi stresat. Când slăbesc, voi merge la mare să înot. Dacă aș arăta mai bine, m-ar iubi mai mult. Când voi avea un serviciu mai bun, mă voi concentra mai mult pe familia mea”. Si exemplele pot continua…
Dar dacă așteptăm condițiile perfecte, s-ar putea să nu mai ajungem niciodată să fim fericiți. Dacă echivalăm fericirea cu perfecțiunea și așteptările altora, s-ar putea să nu mai cunoaștem niciodată dragostea și frumusețea vieții.
Nu este întotdeauna suficient timp.
Viața trece și se schimbă cu o viteză vertiginoasă. Moartea nu capitulează în fața nimănui și nu este răscumpărată. Nu îi deosebește pe tineri de bătrâni, pe cei buni de cei răi, pe cei frumoși de cei urâți, pe cei bogați de cei săraci și pe cei importanți de cei nesemnificativi.
Cât timp trăim, definim perimetrul interior al vieții noastre, dar nu putem avea nici un control sau certitudine cu privire la durata în care vom exista și la condițiile externe care ne afectează.
Singurul timp real, este cel pe care îl avem acum. Aici.
Trecutul este trecut și viitorul este incert. Să nu mai amânăm nicio zi, crezând că nu este ziua perfectă. Să nu mai sacrificăm niciun moment, crezând că cei buni sunt departe de noi.
Întotdeauna este mai bine să porți o luptă și să nu câștigi, decât să te întrebi mereu cum ar fi fost dacă…
Să nu luăm nimic și pe nimeni de bun, pentru că nu știm niciodată ce s-ar putea întâmpla în următorul minut cu noi sau cu cei din jurul nostru.
Să folosim și să ne bucurăm de tot ceea ce putem face și să dăm tot ceea ce avem mai bun în noi. Aceasta este singura fundație sigură pe care ne putem construi viața la care visăm.
Când ne întrebăm ce este cu adevărat important în călătoria vieții, fiecare persoană va alege lucruri diferite. Dar răspunsul rămâne întotdeauna același. Dragostea pe care am simțit-o și pe care am oferit-o.
