Cum te simți când ești gol/goală? Ciudat? Neplăcut? Uimitor? În esență, momentul în care stăm goi este momentul în care ne dezvelim sufletul și arătăm cine suntem cu adevărat. În momentul în care ne sprijinim pe scaun și ultima noastră piesă vestimentară, toate fobiile, nesiguranța și slăbiciunile noastre sunt activate, devenim imediat vulnerabili.
Este foarte ușor să ne scoatem hainele, dar este foarte greu să ne aruncăm armura, pentru că în ea ne simțim complet în siguranță și protejați! Și totuși, această nedumerire nu ne ajută să întărim legăturile cu celălalt într-un mod mai autentic, mai onest, mai real.
Intimitatea este o relație creată atunci când două suflete se unesc și se ating, când călătorim într-un corp și când ne conectăm cu ființa profundă a celuilalt.
În acel moment magic, mângâierile nu mai ating corpul celuilalt, ci îi simt ființa. Este acel moment în care celălalt, cu o mângâiere, ne îndepărtează apărările, acel moment în care orizontul nostru interior se deschide larg și eliberează toate acele diamante îndelungate pe care le-am ascuns înăuntru.
Care este cheia care deschide armura inimii noastre?
În ce mod ne putem elibera treptat adevăratul sine, să ne arătăm exact așa cum suntem? Unde se termină apărările noastre și unde începe adevărata intimitate? Totul tine de încredere! Construirea încrederii în relațiile noastre este o punte care ne conduce către o legătură profundă și sinceră.
Poate fi greu să lucrăm astfel de la început, pentru că trebuie să ne ocupăm de mecanismele de protecție pe care le ascundem înăuntru, să le eliberăm unul câte unul. Totuși, odată ce o facem, știm că dacă cădem, celălalt ne va ajuta să ne ridicăm; acest lucru nu se va întâmpla dacă nu îi arătăm celuilalt adevăratul nostru sine. Încrederea adevărată se naște din acceptare.
Ne poate părea dificil să o înțelegem pe deplin, dar o relație adevărată între doi oameni începe prin încredere. Această intimitate magică este mecanismul de siguranță care ne face să ne arătăm așa cum suntem, fără niciun fel de atașament, fără public, doar două suflete îmbrățișate într-o viziune absolută a adevărului.
Ți-e frică de intimitate? Rupe cătușele fricii tale!
Ce este mai normal decât îndoielile care ne chinuiesc și ne conduc la negarea intimității! Imaginea adevăratului nostru sine ne dă un sentiment de vulnerabilitate, ne face să ne temem că ne punem în pericol, devenim vulnerabili la traume, la moarte emoțională, riscăm ca celălalt să facă la fel.
Dacă încetează să ne iubească imediat ce îi arătăm adevărata noastră imagine? Dacă vorbim unul cu celălalt, dar facem același lucru cu ceilalți? Și totuși, ce se poate întâmpla dacă în sfârșit ne deschidem inimile altora?
Există întotdeauna posibilitatea ca, în cele din urmă, să nu găsim în celălalt ceea ce căutăm cu disperare, dar dacă nu încercăm nu vom ști niciodată dacă el ne va iubi sau nu.
Să găsim încredere și să o gestionăm, la un moment specific, pentru a crea acea intimitate dorită cu celălalt, trebuie să ne dezbrăcăm, să ne dezghețăm și să ne asumăm riscurile. Dacă nu o facem, nu vom avea niciodată ocazia de a crea relații stabile și autentice, de a beneficia de expertiză cu alte persoane.
Suntem prinși într-un mediu de relații superficiale bazate pe judecăți false, prinși în relații s3xuale, pur și simplu carnale, în frici cu care ne luptăm singuri, înconjurați de oameni care și-au găsit partener, dar nu sunt într-o relație… Frumos!
A sosit momentul în care trebuie să ne oprim, acum.
Să creăm relații chiar dacă ne temem că cealaltă persoană poate să nu fie ceea ce ne dorim. Să ne eliberăm, să devenim puternici și să găsim în sfârșit ceea ce merităm.
Intimitatea ține strâns, pentru a avea încredere cu o mână și a lega cu cealaltă. Nu vă fie frică de intimitate. Fricile ne încetinesc, ne protejează (ca să spunem așa), dar nu ne lasă să creștem și să creăm relații. Faptul că am avut experiențe neplăcute, nu înseamnă că acest lucru se va întâmpla din nou.
Doar cei puternici și curajoși continuă efortul: să scăpăm de plasele respingerii, să iubim intens, mai corect, mai frumos, mai puternic.
Este nevoie de curaj pentru a ne arăta adevărata imagine!
Această putere nu este altceva decât curajul de a ne lăsa complet goi, de a arăta esența noastră și de a ne alege autenticitatea, pentru ca celălalt să ne vadă. Doar așa se face ca ceilalți să ne cunoască cu adevărat și ca noi să dobândim certitudinea că ei rămân alături de noi, pentru că ne iubesc, pentru că ne iubesc ființa.
Dragostea de sine, este cheia magică care ne va oferi încrederea de sine atât de necesară pentru a nu ne respinge ființa. Astfel, vom putea să ne acceptăm fricile, să ne dăm valoare și să scăpăm de nesiguranța care ne ține întemnițați și nu ne lasă să proiectăm, dar și să ne iubim, adevăratul nostru sine.
Să nu mai avem încredere în trupuri unite, să ne unim sufletele.
Alungă temerile, eliberează-te și descoperă-l pe celălalt. Aruncați podoabele false, masca fricii, aruncați povara armurii și a nesiguranței! Așa că, să-i lăsăm pe ceilalți să ne cunoască așa cum suntem cu adevărat. „Noi înșine”, este cea mai adevărată, cea mai prețioasă și neprețuită bijuterie a noastră.
