Ai ignorat vreodată pe cineva? Care sunt sentimentele tale? Te simți superior sau inferior? Și totuși, uneori, indiferența nu ascunde altceva decât un răspuns plin de inteligență la ceva care ne sufocă, care ne face să ne sufocăm, pentru că ne jignește ființa.
Este o înțelepciune pe care o dobândim cu timpul și cu experiența de viață, înțelepciune care, fără îndoială, are propriul mod de a șerpui. De ce se întâmplă asta; este evident că relațiile noastre cu ceilalți oameni nu sunt întotdeauna roz și fericite, chiar dacă ne dorim cu ardoare să fie.
Adesea, indiferența este mai mult decât o încercare de a ne proteja sănătatea emoțională și echilibrul mental; adesea nu este o decizie conștientă pe care o luăm după o gândire matură, bazată pe logica și propria noastră viziune asupra relațiilor.
Cu toate acestea, deseori ne doare când ne dăm seama că alimentăm schimburi toxice, așteptând o răsplată emoțională care nu va veni niciodată. În esență, ne sacrificăm bunăstarea pentru relații nesănătoase, bolnave, care nu ne înfrumusețează emoțional lumea.
Să învățăm să ignorăm pentru a avea o viață liniștită!
Liniștea vieții este motivul principal care ar trebui să ne facă să încetăm să fim interesați de situațiile care ne dezechilibrează, să arătăm indiferență față de tot ceea ce ne zdrobește echilibrul emoțional și să ne retragem.
Să ne retragem și să strălucim prin absența noastră, atunci când vedem că valoarea nu ne este apreciată.
În acest fel, urechile inteligente răspund la cuvintele nebunești. Da, dar… când?
– Când primim critici neconstructive și nu ni se dă dreptul de a ne exprima propria opinie;
– Când observăm că acțiunile și comentariile altora sunt răuvoitoare și nu provin din intenții bune;
– Când avem lângă noi pe cineva care ne provoacă nesiguranță și dezamăgire în calea vieții noastre;
– Când ne simțim vinovați pentru lucruri pe care nu le putem controla;
– Când alții se laudă în mod constant cu succesele lor, cu intenția clară de a ne disprețui;
– Când nu putem crește și nu ne putem maturiza din cauza intereselor și egoismului celorlalți.
Astupă-ți urechile la ceea ce te sufocă!
Cuvinte, comentarii, acțiuni, sentimente, toate sunt situații care, din cauza ostilității sau toxicității, pot fi elemente extrem de nocive pentru noi. Uneori, dezechilibrul emoțional se înclină spre partea pozitivă, dar suferința rămâne inevitabilă.
Ar trebui să gestionăm distanțele, să dăm spiritului și corpului nostru șansa de a se descărca și de a nu ne sufoca. Putem scăpa dacă procesăm ceea ce blochează inițierea unui dialog intern.
Astfel, succesul nostru de a rămâne imuni la un eveniment pe care cineva îl provoacă, sau nu îl provoacă, acționează ca un balsam. Acest lucru poate fi dificil la început, dar rezultatele ne vor calma rapid frământările emoționale.
Iertarea ca o “ieșire” a celorlalți.
Este complicat să iertăm pe cineva care rostește cuvinte inadecvat, din mânie sau iritare, care ne rănesc și ne disprețuiesc. Există și momente de euforie, pe care limba noastră le poate zdrobi sau distorsiona, cu consecințe groaznice.
Povestea de mai jos este exact despre asta:
„Un tată îi cere fiului său necredincios să bată niște cuie într-o scândură de lemn. Tatăl, cu răbdare, așteaptă ca copilul să-și termine treaba pentru a scoate cuiele și a-i spune morala poveștii. Placa nu își va recăpăta niciodată starea inițială, chiar dacă încercăm să reparăm găurile și să scoatem cuiele.”
Din acest motiv, este esențial să evitați rănirea altora cu acțiuni sau comportamente rele.
Ar trebui să fim atenți la ușurința cu care îi iertăm pe ceilalți. Cu toate acestea, este greșit să credem că odată ce cineva ne iartă, automat avem dreptul să-l rănim cu comportamentul nostru.
Este important să insistăm asupra acestui lucru pentru că, de multe ori, oamenii nu recunosc acest lucru și îl rănesc pe celălalt în mod repetat, din cauza unei simple indiferențe. Ar trebui să învățăm să ne iertăm în primul rând pe noi, pentru că poate suntem vinovați de un rău, un conflict, o experiență dureroasă față de cei dragi.
Este un semn de maturitate să ne recunoaștem greșelile și să acceptăm ceea ce nu putem schimba. În schimb, putem îndoi diferențele și să trăim fără tristețe, vinovăție sau ură.
Dacă nu învățăm să iertăm, alungăm toată bucuria și pacea din viața noastră și devenim sclavii abuzului și ai sentimentelor neplăcute care, pe nedrept, ne provoacă furie și ne conduc la neînțelegeri, certuri și momente nefericite.
