Iubirea, întotdeauna se bazează pe cunoașterea şi acceptarea celeilalte persoane

Foto: Pexels
Distribuie:

Majoritatea fetelor tinere cred că iubirea e o chestie firească, care se întâmplă aproape cu fiecare. Iar dacă la cineva nu a venit până astăzi, atunci neapărat va veni în viitor, doar trebuie să întâlnești omul potrivit, notează publicația online Creu.ru.

După mulți ani de observare, analiza propriei experiențe și experiența altora este evident că IUBIREA – e un sentiment rar, extrem de rar. În adevăratul sens al cuvântului, acolo unde există respect reciproc, recunoașterea valorilor reciproce, dezvoltare reciprocă, loialitate conștientă. Ceea ce de obicei oamenii numesc iubire – este de cele mai multe ori, dependența de iubire.

Aceasta începe cu entuziasm, romantism, atracție din cauza hormonilor și fluidelor. Nici n-au reușit bine să se cunoască, că deja au căzut în dependenţă emoțională şi sexuală, crezând sincer că în sfârșit au cunoscut acel sentiment luminos, mult așteptat – iubirea.

Îndrăgostirea poate începe cu chimie, însă iubirea întotdeauna se bazează pe cunoașterea şi acceptarea celeilalte persoane.

În euforie iubiții nu mai trăiesc separat unul de celălalt, îşi lasă pasiunile, îşi uită rudele, fac munca necalitativ. Toate gândurile sunt legate de obiectul pasiunii. Cu el e foarte bine, fără el foarte rău. Dacă în acest timp cuplului nu-i apar interese comune, dacă nu progresează în direcția de a se cunoaște, uită de propria viaţă şi se mulțumesc doar cu senzațiile pe care le au alături de iubit/iubită, atunci cuplul o ia pe calea grea a dependenței de iubire.

Perioadele când împreună e bine vor fi tot mai puţine, iar în perioadele de izolare va fi la fel de rău. În final se va ajunge la aceea că va fi rău şi împreună, şi separați. Lumina, bucuria și ușurința toate vor dispărea din această relație.

Vor deveni obișnuite situațiile când unul îl umilește şi-l ofensează pe celălalt, pentru că “la noi doar e iubire” – o scuză ideală, de aceea totul se iartă. Unul nu-i permite celuilalt să învețe, “nu-i nimic, interesele familiei sunt mai importante”. Verificarea apelurilor telefonice și SMS-urilor, rețelelor sociale chiar şi corespondenței de afaceri devin o normă de viață, iar suspiciunile, gelozia, neîncrederea, resentimentele și conflictele – sunt atribute indispensabile ale vieții în comun.

Toate se întâmplă din cauza așteptărilor, că celălalt care e alături de tine îţi va umple golul spiritual. În astfel de relații întotdeauna apare pretenția: „Trebuie să mă faci fericit/fericită, iar tu nu faci bine acest lucru. “Fii cu mine“, „Nu mă părăsi“, „Cum poți trăi fără mine?“, „Cum îţi poate fi bine fără mine?“ – oamenii se încătușează cu lanțuri unul de celălalt.

Acest lucru nu se întâmplă pentru că cineva e rău şi cineva e bun, ci pentru că în relațiile co-dependente pot ajunge parteneri unde ambii au complexe şi traume psihologice.

De exemplu, unul se teme de intimitate, iar celuilalt nu-i ajunge iubire. Cel care se teme va fugi și se va îndepărta, iar cel care vrea să fie iubit va încerca să câștige iubirea prin toate mijloacele disponibile. Aceștia se pot schimba cu rolurile, pentru că sunt două extreme ale aceluiași joc.

În realitate Iubirea prea puțin depinde de cel care o provoacă. Iubirea se începe cu iubirea de sine şi auto-acceptare.

În sufletul unui om integru Iubirea trăiește întotdeauna. Aceasta e capacitatea de a te bucura de viata, de a găsi în ea plăceri şi realizare, de a fi plin şi complet. Doar atunci omul e capabil să iubească. Și această capacitate nu o au toţi. Adesea, maxim ce poate construi o persoană într-o relație – este dependența. Ea nu vede, nu înțelege, nu simte în alt mod.

Iubirea – este o alegere liberă. Nu pentru apartament, nu de dragul copiilor, nu din cauza fricii de singurătate. “Sunt cu tine, pentru că ești cel mai bun/bună pentru mine. Nu voi muri fără tine, însă cu tine viața mea este mai luminoasă, mai bogată, mai caldă “.

Distribuie:

Notă:

Este interzisă preluarea integrală sau parțială a conținutului articolelor fără acordul în scris al autorului.