Una dintre cele mai frecvente dezamăgiri din viață, vine din relațiile noastre cu ceilalți: prieteni, părinți, rude, colegi, copii. etc. Gustul amar lăsat de relațiile dezamăgitoare, lucrurile pe care le așteptam de la alții și care nu le-au făcut, strică starea de spirit dar și relațiile noastre.
Îi putem schimba pe ceilalți? Nu! Dar ne putem schimba pe noi înșine dar și felul cum ne descurcăm cu lucrurile care ne deranjează în viața.
Primul pas
Pentru a reduce numărul și gradul de dezamăgire pe care îl primim de la ceilalți, ne schimbăm așteptările de la ceilalți! Îmi vei spune „ușor de spus, greu de făcut”! Nu voi fi de acord, dar vă voi aminti că totul este o chestiune de obicei și de practică.
1. Nu te aștepta ca ceilalți să fie mereu de acord cu tine
Amintește-ți întotdeauna că ești tu însuți, cu propria ta opinie, viziune, gânduri, sentimente și dorințe, și acesta este ceva unic și valoros. Chiar dacă ai dreptate, asta nu înseamnă că cealaltă persoană trebuie să-ți îmbrățișeze opinia, să o recunoască și să fie de acord cu tine.
Rămâi fidel cu tine însuți (când ai dreptate!), păstrează-ți unicitatea și nu te aștepta ca cealaltă persoană să fie neapărat de acord cu tine. Dacă ai încredere în tine și crezi în opinia și convingerile tale, nu ai nevoie de o terță parte care să îți confirme!
2. Nu te mai aștepta să primești respect și recunoaștere de la ceilalți dacă mai întâi tu nu ți le oferi ție
Majoritatea oamenilor îi folosesc pe alții ca pe o oglindă: se uită acolo pentru a-și vedea imaginea. Dar cât de greșit este… Stima de sine reală și imaginea de sine reală sunt create în interiorul individului însuși, prin procese lente de conștientizare de sine și urmând calea autoperfecționării.
Dacă nu te simți bine cu tine, dacă lași garda jos, dacă te îndoiești de tine sau nu ești sigur pe tine, atunci ce imagine arăți în exterior? Și cum vor recunoaște alții ceea ce tu însuți nu recunoști în tine și pe care nu le scoți la iveală? Așa că, începe prin a te recunoaște pe tine, eforturile și realizările tale și respectă ceea ce ești ca persoană.
3. Nu te aștepta ca toată lumea să te placă
Îți plac toți cei pe care îi cunoști? Desigur că nu! În consecință, nu este posibil ca toată lumea să te placă. Și asta nu ține despre cine ești tu ca persoană, ci are de-a face cu o grămadă de factori, cum ar fi; dacă i-ai oferit celeilalte persoane șansa de a te cunoaște sau dacă cealaltă persoană a avut dorința să se oprească și să vorbească cu tine, să înțeleagă ce fel de persoană ești.
Să nu uităm că oamenii au gusturi diferite în lucruri simple și complexe, de la culorile, mirosurile și gusturile pe care le preferă, până la valorile vieții și felul de viață pe care și-l doresc pentru ei înșiși. Această diversitate face viața complexă și interesantă!
Așadar, să te placi mai întâi pe tine și apoi să investești în relații de calitate cu oamenii pe care îi alegi (și nu aștepta pasiv ca toată lumea să te placă sau ca alții să te aleagă). Învață să acționezi în viață dintr-o poziție de siguranță, nu de nesiguranță!
4. Nu te aștepta ca alții să fie așa cum vrei tu să fie
Una dintre cele mai insidioase capcane ale vieții emoționale și sociale este atunci când cineva se așteaptă ca alții să fie altceva decât ceea ce sunt! Dar asta are mai mult de-a face cu propria ta nesiguranță și mai puțin cu neajunsurile celeilalte persoane.
În imaginația noastră ne putem dori anumite persoane semnificative, soție, copii, rude, prieteni, parteneri… Le atribuim caracteristicile pe care ni le dorim și ne așteptăm în viața de zi cu zi ca acești oameni să îndeplinească standardul imaginar pe care l-am creat în mintea noastră… Aceasta este o rețetă pentru dezastru!
Oamenii din jurul nostru sunt… oameni, cu punctele lor forte și cu slăbiciunile lor (la fel ca noi). Pledoaria de tipul listei de dorințe „Mi-aș dori ca soțul/soția să fie așa sau pe dincolo” nu servește decât la intensificarea frustrării și a victimizării. Acceptă-i pe ceilalți așa cum sunt. Dacă o persoană nu este cu adevărat ceea ce îți dorești, elimină-o din viața ta.
5. Nu te aștepta ca alții să ghicească exact ce gândești tu
Știi exact ce gândește cineva despre de tine? Nu! Probabil că îți imaginezi sau ghicești, dar nu poți ști 100% sigur, pentru că nu ești în mintea acelei persoane! În consecință, chiar și cei dragi nu pot ști în orice moment exact ceea ce gândești sau simți tu.
Ar trebui să le spui. Și, desigur, aceasta este una dintre regulile de bază ale comunicării: spunem ceea ce gândim și simțim, astfel încât să poată exista înțelegere de bază, acord și acțiune practică atunci când este nevoie.
Așteptând de fiecare dată ca alții să ghicească ceea ce ai în minte, în esență creezi condiții psihologice proaste atât pentru tine, cât și pentru ceilalți, care nu vor putea răspunde la ceea ce îți dorești.
6. Nu te aștepta ca alții din jurul tău să se schimbe brusc
Rămâi aceeași persoană, cu aceleași gânduri, sentimente și comportament. Nu-ți place ceva la altcineva: partenerul(a) sau copilul tău, ori un prieten și îi ceri să se schimbe sau, și mai rău, aștepți (fără să spui nimic; că cealaltă persoană îți va citi gândurile) să se schimbe. Cât de realist este? Răspunsul este “deloc”.
Oamenii nu se schimbă decât dacă vor. Chiar dacă își doresc, totuși, nu este sigur că schimbarea va fi în direcția pe care o dorești. Cel mai important lucru este să discuți cu această persoană, să-ți exprimi gândurile, nu cu accent pe tine însuți (nu că „vreau să te schimbi pentru că sunt stresat/trist/iritat) ci cu accent pe binele celeilalte persoane.
Cel mai probabil, nu va exista o schimbare radicală. Așa că, trebuie să accepți cine este cealaltă persoană, punctele forte și slăbiciunile ei. Un alt punct important este că dacă schimbi modul în care vezi acea persoană și îți schimbi comportamentul față de ea, acea persoană se va schimba din cauza schimbării tale.
7. Nu mai judeca
Ai tendința, pe măsură ce cunoști o persoană, de a vedea direct prin defectele sale? Ai tendința să-i critici pe cei dragi pentru răsturnările caracterelor lor? În felul acesta creezi o atmosferă negativă în relațiile tale, dar, mai ales, vezi viața printr-o lentilă neagră care orbește totul.
Oamenii care sunt critici cu ceilalți își recunosc de obicei în ei (conștient sau nu) propriile defecte și nesiguranțe personale. Dacă judeci, probabil, într-o măsură mai mică sau mai mare, ești și disprețuitor. Această atitudine față de viață este limitativă și cu siguranță nu te îmbogățește spiritual. Încearcă o atitudine de toleranță și acceptare a celorlalți, apreciind punctele lor bune și recunoscând că, la fel ca și tine, ceilalți au defectele lor.
