Unii te numesc “bun”, alții “prost”. Tu te numești “OM”…

Unii te numesc “bun, alții “prost. Tu te numești “OM”...

Ai învățat să nu greșești față nimeni.

Ai învățat să fii acolo, ori de câte ori cineva avea nevoie de tine. Să oferi o conversație reconfortantă, o îmbrățișare caldă și sinceră.

Ai învățat să fii acolo, pentru toată lumea și să alergi pentru a-i ajuta cu orice este nevoie. Pe scurt, ai învățat să arăți bunătate și înțelegere față de cei din jur. Nimeni nu te-a învățat asta, totul a izvorât din tine. Și ai acceptat-o ​​ca fiind natura ta și ai păstrat-o.

Ai spus că bunătatea este calea corectă și i-ai rămas fidel.

Fanatic loial și împotriva vremurilor care doreau ca dezonoarea să progreseze împotriva moralității. Doar că, uneori, regreți totul. Uneori îți dorești să fii diferit. Dacă ai putea cumva să nu-ți pese în mod magic.

Dacă ai putea spune “nu”, pentru a accepta, în sfârșit, că timpul nu poate avea mai multe zile și ziua mai multe ore. Să ajungi să nu mai fii atât de bun pe cât vrei. Ai timp să fii bun cu ceilalți dar nu și cu tine însuți.

Te uiți pe tine. Te împingi până la limite, te testezi.

Și sunt momente când nici măcar nu auzi un “mulțumesc”. Îmi vei spune că nu faci nimic pentru mulțumire. Dar, indiferent de ceea ce spui, ai nevoie din când în când și de-o mulțumire. O mulțumire pentru sufletul tău mic, să se odihnească, să se convingă că a meritat. Doar că nu auzi mereu.

Sunt chiar și momente când îți găsești necazul. Da, este posibil și acest lucru. Le auzi pentru că ești acolo. Le auzi pentru că ai dat mult dar nu mai mult, pentru că ai dat mult dar nu ai dat suficient. Și, în acele momente, când te pun la zid și trag în tine pe nedrept, nu te simți deloc bine.

În schimb, te simți ca un idiot, ca un nebun și îți spui că asta a fost ultima dată când ești victimizat. Cu excepția faptului că memoria ta, ca un peștișor de aur, este învinsă de acea bunătate care a trecut în ADN-ul tău.

Și așa vine un moment în care “Nu”-ul tău devine din nou “Da” și uiți ce te-a rănit și te oferi să fii din nou acolo, pentru ei. Și dacă vei călca din nou peste acel “da”, vei face din nou același lucru. Te vei odihni un timp și te vei întoarce pe calea îngustă a bunătății.

Abonează-te pe:
Chris Oliver Google News Chris Oliver Facebook