Ai ajuns într-un moment din viață când începi să numeri oamenii de lângă tine.
De obicei, sunt destul de mulți oameni alături de tine în vagonul vieții. Și călătoria ta începe.
Colegii tăi de călătorie, sunt prietenii, cunoștințele, colegii de clasă sau vecinii. Și cazi în capcana de a crede că viața ta este prea plină cu atât de mulți oameni care te înconjoară.
Viața ta continuă, începi să crești și prioritățile tale se schimbă.
Vezi că vagonul cu oamenii tăi începe să se golească încet. Pe unii i-ai dat afară, iar alții au plecat voluntar. Nu, nu ai motive de supărare. Nu toți te plac și probabil nici tu nu îi placi pe toți.
Cam așa stau lucrurile în viață, nu ne înțelegem cu toată lumea și trebuie să acceptăm asta. Avem alte reguli morale, diferite de ale lor, și chiar este necesar, ne dorim acest lucru.
Așa că, îți continui călătoria fără să știi că te așteaptă și alte surprize. Decizi să oprești puțin sosirile și plecările apropiaților tăi. Alegi să te oprești pentru a te reîncărca cu energie. Oprești trenul vieții tale pentru o vreme.
Crezi că mai sunt destui oameni lângă tine și că plecările unora nu te afectează.
O iei de la capăt și realizezi că locurile de lângă tine se cam golesc, însă alte persoane se alătură pe parcurs. Nu multe. Puține. Tocmai ți-ai dat seama că toți cei care credeai că nu vor pleca niciodată, au coborât din tren și au lăsat loc celor despre care nu credeai că te vor urma.
Te uiți la colegii tăi de călătorie și te întrebi: oare câți dintre ei chiar au de gând să rămână și câți sunt candidați la plecare? La început simți panică, crezi că comportamentul tău i-a alungat. Crezi că ai făcut o greșeală.
„Dar unde s-au dus toți?”, te întrebi…
Arunci priviri rapide în jurul tău și vezi că au mai rămas puțini. Știu, te doare, dar calmează-te. Nu este vina ta. Nimeni nu este de vina. Personalități, personaje și percepții diferite. Fiecare are o viziune diferită asupra vieții, alte perspective.
Continui cu cei puțini care au mai rămas.
Cu oamenii care nu au renunțat să îți fie alături în luptele pe care le-ai purtat și care sunt dispuși să îți rămână alături și în bătăliile viitoare.
Numeri oamenii pe degete, le vezi aura, le simți atât prezența cât și absența. Zâmbești acum, pentru că ți-ai dat seama care dintre ei a ajuns să facă parte din „familia” ta.
Nu îți mai este frică dacă trenul vieții tale se golește și mai mult.
Ce dacă ai început cu mulți oameni lângă tine și ai ajuns cu puțini. Puțini și buni. Sunt puțini oamenii pe care te poți baza, majoritatea fac doar zgomot.
