Dacă mă întrebi ce îmi lipsește cel mai mult la relațiile umane, îți voi răspunde că bunăvoința. Și nu sunt singurul, cred.
Nu știu dacă ne-am pierdut puțin din umanitate cu noile tehnologii și cu altele asemenea, nu știu dacă urbanizarea excesivă a adus izolare, nu știu dacă frustrarea situației socio-politice și greutățile economice ale fiecăruia, ne-au făcut să pierdem puțin din politețe.
Zâmbetul oamenilor a dispărut acum, cel care, fără să-l cunoască pe trecător, îi face ziua mai frumoasă. Vecinul care îți deschide ușa liftului cu un semn condescendent din cap, îți întinde o geantă care ți-a căzut din mâini și îți zâmbește, doar pentru că te-a ajutat cu ceva.
Unde s-a dus acel „bună dimineața”, pe care în urmă cu câțiva ani obișnuiai să-l auzi de la prima persoană pe care o întâlneai în afara casei? Unde s-a dus mângâierea cuvintelor din urechile noastre, frumusețea vorbirii și euforia sufletului nostru?
Cât timp trebuie să te simți bine în privința cuvintelor cuiva? Să auzi un „te rog”, un “mulțumesc” sau chiar un plural politicos – care este un semn de respect și curtoazie? Unde s-au dus oamenii drăguți? Caut, caut, iar în mijlocul haosului îi număr pe degete.
Ne-au lipsit oamenii care îi tratează pe ceilalți frumos.
Cei care sunt frumoși pe dinăuntru și pe dinafară. Cei care și-au propus să înfrumusețeze lumea și să schimbe psihologia chiar și a unei singure persoane. Sunt puțini, am menționat deja asta, dar sunt distincți. Ei strălucesc de departe, ca aurul. Și strălucirea lor este contagioasă.
Oamenii politicoși se ocupă de vorbire cu delicatețe.
Își țin cuvintele pe buze discret, pentru că le este frică să nu-i rănească pe ceilalți. Iar dacă un cuvânt doare, dacă îl folosești greșit, dacă nu îl pronunți frumos, atunci se identifică cu sentimente rele, cu negativitate, furie și durere. Cuvintele vor să fie mângâiate, la fel ca urechile noastre.
Cu ce delicatețe și grație te tratează, de parcă ai fi stăpân pe prețuri! Așa simți, pentru că rareori te mai tratează cineva frumos. Spune-mi când a fost ultima dată când cineva ți-a dat o floare? A scris cineva vreodata o poezie despre tine? Cineva care s-a ridicat să-ți tragă scaunul înainte să te așezi? (Asta este valabil pentru doamne).
Cineva care ți-a deschis portiera mașinii ca să ieși? Cineva care s-a oferit să te conducă acasă pentru că era târziu? Cineva care tocmai ți-a mulțumit pentru ceva ce i-ai oferit? Cineva care ți-a trimis mesaje pentru că și-a adus aminte de tine sau pentru a-ți spune „la revedere”?
Oamenii nobili sunt în pericol.
De aceea, chiar și atunci când suntem tratați frumos, așa cum ar trebui să fim tratați cu toții în viața de zi cu zi, surprinderea prevalează și credem că am descoperit o comoară.
Privește în jur și observă-i. Ei poartă un zâmbet, împărtășesc urări, ajută cu generozitate și îți fac ziua minunată prin vorbirea lor rafinată. Oameni cu moravuri, ale căror modalități sunt dintr-o altă epocă, o epocă pe care mulți dintre noi am fi vrut să o fi trăit.
Bunătatea deschide uși, închide guri, este cel mai diplomatic răspuns la un comportament rău și, cel mai important, este cel mai sigur mod de a fi iubit(ă). Fii nobil, pentru că așa cum a spus și Plutarh: „Un om nobil dă demnitate tuturor acțiunilor”.
