Câți dintre noi pot defini durerea?
Golirea sufletului care te copleșește și te umple de furie de fiecare dată când te simți trădat, batjocorit și mințit? De câte ori nu este furia cea care te face să vrei să te răzbuni?
Vrei să provoci durere? Exact, aceeași durere pe care o simți. Din rana sângerândă. Singurătatea propriei tale disperări. Sufletul tău, pe care-l simți că nu se va vindeca niciodată.
Relațiile umane sunt adesea nedrepte.
Oamenii nu-ți oferă ceea ce primesc. Chiar și cele mai altruiste relații au egoism. Și când ceva doare foarte tare, sufletul tău se umple de furie până ca tu să răspunzi la întrebarea: „de ce?”.
De ce am fost mereu acolo pentru tine, dar tu niciodată pentru mine? De ce zâmbetul tău a fost întotdeauna mai prețios decât al meu? De ce fiecare nevoie a ta, vine înaintea oricărei nevoi ale mele?
Oamenii care ți-au greșit și te-au tratat urât, nu vor răspunde niciodată.
Nu neapărat din indiferență. Însă trebuie să petreci nenumărate ore vorbind singur, pentru a-ți accepta greșelile. În primul rând, în lumea aceasta, să-ți fie frică de tine însuți. Acesta este marele „judecător”.
Și recunoașterea „am rănit pe cineva”, nu o punem niciodată pe noi înșine. De obicei, spui că nu este vina ta, însă de multe ori tu ești responsabilul. Aproape de tot de-atâtea ori cât ești și victimă.
Vine o vreme în care nedreptatea doare și nu știi ce să faci. Nu o lua pe căi greșite atunci când ți se întâmplă!
Lasă să treacă ceva timp după valul de furie umană. Gândește-te doar că nu poți fi responsabil pentru acțiunile altora. Nici măcar nu te poți supăra pe ei. Nu are rost să înjuri, să strigi, să critici sau să te răzbuni.
Nimeni nu te poate răni dacă nu îl lași tu să o facă! Este capcana furiei care face ca reacțiile tale să rezoneze într-un mod care îi oferă abuzatorului dreptul de a juca rolul victimei.
Durerea nu dispare odată cu răzbunarea.
Când cineva te rănește, întinde-i o mână. Vorbește calm și oferă-i ajutor atunci când are nevoie. Tensiunea te ține departe de subiect. Ideea este ca persoana care ți-a greșit, să înțeleagă că ți-a greșit. Și pentru a face asta, va trebui să se uite în interiorul său. Lasă-l să-și audă vocea.
Din moment ce vrei să fie pedepsit, dă-i cea mai bună pedeapsă: Dragostea…
Nimeni nu poate reacționa rău la iubire. Când insulți, ei te vor insulta. Când lovești, te vor lovi. Dar când iubești, ei nu mai pot face nimic…
Va veni momentul când se vor privi în oglindă. Vor înțelege.
Și dacă nu își cer scuze, care este problema? Nu este nimic mai rău decât ceea ce ai suferit deja din cauza lor. Cu toate acestea, pacea în propriul tău suflet este neprețuită.
Tu să ai înțelepciunea de a ști când a fost vina ta și când au fost de vină alții. Aceste limite de aur ale propriei tale integrări mentale, nu le poate modifica nimeni. Nu sunt amenințate de nimeni…
