O iubire neconsumată nu se uită niciodată…

Distribuie:

Cel mai bun sfat pe care ți-l poate oferi cineva este acela să nu iei decizii la supărare. Am cunoscut cupluri care se înțelegeau și se potriveau perfect, totuși, din cauza orgoliului și a deciziilor luate în grabă, nu au rezistat. Dacă iubirea este mare, și supărarea va fi pe masură. Astfel de relații, în care desparțirea vine după o ceartă banală, sunt cele mai regretate și probabil nu vor putea fi uitate cu ușurință.

Suntem capabili să trecem peste o relație apusă, dacă în timpul relației descoperim adevărata fața a omului de lângă noi – când se dovedește că a jucat un rol, afișând o imagine care nu corespunde cu adevăratul său caracter. Dar ce ne facem când acea persoană nu a greșit, iar din „nebunia dragostei” am distrus relația perfectă? Ce ne facem dacă acea persoană reprezintă tot ceea ce ne dorim, iar noi nu mai putem face nimic pentru a o aduce înapoi?

Există expresia „te iubesc ca un nebun”, iar în unele cazuri se adeverește. Dragostea are acestă calitate, de a te face să îți pierzi mințile, însă ar trebui ca fiecare dintre noi să găsim puterea de a ne stapâni în momentele de furie. Altfel, vom ajunge să regretăm unele decizii tot restul vieții.

Vă voi da un exemplu de desparțire banală, urmată de o decizie prostească, care a spulberat și cea mai mică șansă de împăcare.

De ceva vreme, pe blogul meu exista rubrica „povestea ta”, unde oamenii care doresc să vorbească o pot face în anonimat, obținând astfel sfaturi și păreri de la ceilați utilizatori care au trecut prin experiențe similare. O astfel de poveste, în care avem de-a face cu o relație perfectă cu deznodământ trist, a ajuns la mine.

Se potriveau atât de bine încât cuvintele deveniseră de prisos, se înțelegeau din priviri. Erau îndragostiți și se vedeau toată viața împreună. Era o relație în care calmul domnea, iar iubirea părea că începe să construiască cea mai frumoasă realitate. Erau de puțin timp împreună, dar suficient cât să conștientizeze fiecare că și-a întâlnit sufletul pereche. Urmau să se mute împreună, însă umbrele trecutului nu le dădeau pace. Interesant este faptul că amândoi, deși erau singuri când s-au cunoscut, nu reușeau să se desprindă de vechile relații, și nu pentru că nu voiau ei, ci pentru că ceilalți nu îi lăsau.

Se spune că n-ai nicio șansă să găsești femei sau bărbați buni care să fie singuri, dar pe ei soarta i-a adus totuși împreună. Au hotărât să se mute împreună, însă cu o zi înainte să se întâmple asta, ea l-a anunțat că nu e pregatită să facă pasul acesta. El s-a supărat. Nu au mai vorbit câteva zile de-atunci, timp în care ea s-a văzut cu fostul iubit. El a aflat și, după o discuție telefonică, realitatea lor a devenit doar o poveste. Nu şi-au mai vorbit câteva luni, timp în care fiecare a revenit la vechea relație. S-au reîntâlnit dupa mai mult timp și au văzut unul în ochii celuilalt aceeași sclipire. Dragostea nu dispăruse… Nu erau genul de persoane care să trădeze. Știau că nu au voie nici măcar să se îmbrațișeze, și n-au făcut-o! Au hotărât să rămână prieteni, să își mai vorbească din când în când, însă iubirea dintre ei începuse să devină tot mai mare. Simțeau cum se sufocau când stăteau unul în fața celuilalt. Nu vorbeau despre ceea ce a fost între ei, așa conveniseră că e mai bine, până într-o zi, când au facut-o. A fost singura lor ceartă adevărată, cu reproșuri, cu vorbe grele… De atunci, totul s-a terminat, însă ei nu s-au uitat în anii ce au trecut. Fiecare și-a făcut familia lui, dar continuau să se gândească unul la celălalt, la momentele petrecute împreună, la cât de bine se potriveau, la felul în care comunicau… Le lipseau liniștea lor și aerul ce le umplea sufletele de fericire…

Oricine visează să întâlnească sufletul pereche dar câți dintre noi avem norocul acesta? Îmi doream să citesc o continuare și deja publicasem povestea pe site. După nici două ore de la publicare, primesc un mail de la persoana care mi-a transmis povestea, care, deși îi păstrasem anonimatul, m-a rugat să șterg articolul. Nu am îndrăznit să întreb care este motivul și am facut-o fără să stau pe gânduri. Am rămas însă cu multe semne de întrebare…

O iubire care se termină brusc, atunci când sentimentele au cea mai mare intensitate, nu se uită niciodată. Dacă ar exista mai multe vieți, cred că acestui gen de suflete li s-ar acorda o a doua șansă și ar primi misiunea să se caute. Nu știu ce sfaturi ar putea să primească acești oameni, pentru că deja vorbim și despre alte persoane. Un suflet bun pune fericirea celorlalți înainte de fericirea proprie, din acest motiv cred că ar mai merita o șansă… în viața asta sau într-o alta viitoare. Speranța moare ultima. Nu se știe niciodată…

Chris Oliver

Foto: Varakumar

Distribuie:

Totul sau nimic. Nu-i da unei femei jumătăți de măsură!

Distribuie:

S-au scris o mulțime de articole pe tema „ce își doresc femeile”. Am citit articole scrise atât de femei, cât și de bărbați, însă niciunul dintre articole nu m-a convins. Suntem diferiți pentru că ne dorim lucruri diferite. Dacă nu ar fi așa, nu ar exista atâtea modele de haine, mașini, telefoane, casele ar arăta identic, iar noi am purta uniforme. Dacă întrebi o femeie ce vrea, probabil îți va spune ce își dorește în acel moment, și nu în general. De ce? Pentru că nu s-a gândit la asta până să o întrebi. Dorința femeii nu este una la suprafață, conturată prin educație, este ceva mult mai în profunzime decât atât. Dacă vrei să înțelegi cum funcționează un lucru, nu este suficient să îl privești din exterior. Mecanismul tuturor lucrurilor se află în interior. Dacă într-adevăr dorești să cunoști pe cineva, încearcă să îi cunoști esența, să îi cunoști sufletul…

Oamenii nu sunt locuințe pentru sufletul tău. Dacă o locuința o poți renova și decora după bunul plac, nu același lucru îl poți face și cu oamenii.

Hai să încercăm să cunoaștem femeia în profunzime!

Tot ceea ce scriu aici este doar un punct de vedere personal, al unui bărbat, și nicidecum unul general. Nu pot garanta că toți bărbații văd lucrurile ca mine, însă textul meu ar putea măcar să ofere impulsul de a gândi în profunzime.

Să ne întoarcem la anii copilăriei, atunci când încă nu eram modelați, când educația încă nu își lăsase amprenta asupra noastră. Ce făcea un băiat căruia îi placea o fetiță? Încerca să îi intre în grații, să o impresioneze, îi făcea pe plac, era protectiv cu ea. Ea era cea care primea atenție, iar el se mulțumea să fie în preajma ei. Ca băiat, eram fericit când știam că eu sunt cel preferat… Oare atunci, gândeam cu mintea sau făceam ceea ce ne dicta inima?

Anii au trecut iar educația și-a făcut simțită prezența. Am început să gândim și au apărut elementele de selecție. Bărbații se mai poartă frumos doar atunci când cuceresc o femeie după care, încep să impuna reguli și în final doresc „decorarea locuinței” – modelajul. Exact ceea ce spuneam mai devreme: oamenii nu sunt locuințe pentru sufletul tău! Aceasta este prima greșeală într-o relație; că încercăm să îl schimbăm pe cel de lângă noi după bunul nostru plac.

O femeie este precum un copil, are nevoie să primească mereu atenție, să fie iubită, alintată, protejată, dar mai ales să nu îi fie îngrădită libertatea. Da, gelozia manifestată este un mijloc de îngrădire a libertății. Să îi oferi cuiva încrederea ta, cântărește mai mult decât de a-i arata iubirea prin gelozie. Când cineva primește încrederea ta, probabil va încerca sa nu te dezamăgească, însă nu același lucru se întâmplă când i se interzice să facă ceea ce dorește. Lucrurile interzise, oricât de banale ar fi, devin interesante.

Ne plictisim repede, de orice, inclusiv de relații.

Trăim într-o lume în care se caută tot ce este nou. Ne dorim ultimele modele de telefoane, ne îmbrăcăm cu ultimele colecții de haine, facem update la ultimele versiuni de aplicații, într-un cuvânt: ne place tot ce este nou!

Nu-ți lăsa relația să îmbătrânească!

O relație prăfuită, ruginită, nu va mai merge, se va bloca asemenea unui robinet nefolosit. O femeie are nevoie să fie surprinsă mereu, nu îi place monotonia și sedentarismul din cuplu. După experiența mea, bărbații vor întreba: ”de ce doar femeile au nevoi?”. Să fie clar, bărbații au nevoie decât de femeia de lângă ei! E suficient atât! La bărbați e simplu: femeia le oferă totul! O femeie transformă casa într-un cămin, oferă o familie și multă iubire, dă culoare și căldură căminului, dar cel mai important: DĂ VIAȚĂ! Ce își mai poate dori un bărbat? Lucruri? Lucrurile și le pot face, că de aia e bărbat…

Concluzia este că o femeie are nevoie să primească TOTUL (Totul sau nimic. Nu-i da unei femei jumătăți de măsură), ba mai mult decât atât, are nevoie ca tu să înțelegi asta fără că ea să ți-o spună. Să înțelegi ce își dorește femeia de lângă tine, să știi să o asculți, reprezintă cea mai mare dovadă de iubire. Reprezintă interes și atenție din partea ta.

Nu astepta să îți spuna ce vrea, ci încearcă să îi cunoști privirea. În privirea ei poți vedea tot ceea ce prezintă interes pentru ea. Lasă femeia să își cumpere ce vrea iar tu, asigură-te că poți susține asta! Ești bărbat, ce naibi! Bărbatul trebuie să își întrețină familia, să scoată apă și din piatră seacă la nevoie… Și ca bărbat, când îți fug ochii după altele, amintește-ți de ce te-ai îndrăgostit de ea! Este aceeași persoană și este lângă tine acum. Amintește-ți cât de îndrăgostit erai și cât de mult îți doreai să ai zece vieți pentru a le petrece alături de ea. Amintește-ți când simțeai că o cunoști dintr-o viață anterioară… Este aceeași persoană, o ai lângă tine! E talismanul tău, icoana ta, universul tău, sensul vieții tale! Nu îi spune că o iubești, ci arată-i asta chiar acum! Și nu cu o floare… florile, deși sunt frumoase, se ofilesc. Călătoriți, umpleți-vă sufletul de viață, creați-vă amintiri frumoase, bucurați-vă de lumea în care trăiți. Lumea acesta va fi aici și când voi nu veți mai fi, însă voi nu o veți mai vedea niciodată. Dacă aveți copii, știu că vreți să îi știți bine și că munciți pentru ei, să le faceți un viitor, însă viitorul si-l vor face singuri, la fel ca și voi.

Vreți ca și copiii voștri să fie fericiti? Păi fiți fericiți și ei vor învăța de la voi!

Chris Oliver

Foto: Max Pixel

Distribuie:

POVESTEA TA: Cealaltă femeie

Distribuie:

Nu am crezut niciodată că voi ajunge în această situație; am ajuns să iubesc omul nepotrivit.

Îl cunosc încă de când eram mica, dar acum 2 ani – aproape 3, a început “povestea” noastră. La început a fost doar o simpla joaca, dar cu timpul sentimentele au început să îsi fac simțită prezența. De câteva ori, atât eu, cât și el, am decis să renunțăm pentru că era ceva imposibil, deoarece el avea iubită.

Niciodată nu am reușit să renunțăm și nu am înteles de ce. Nu am vrut și nu vreau nici în prezent să accept faptul ca am sentimente pentru el.

În el am găsit omul pe care mi l-aș dori lângă mine. Este un om cald, bun, răbdător, îmi ofera liniște.

Probabil mulți m-ar judeca spunând că m-am băgat într-o relație, iar el stă cu mine pentru sex, dar nu este asa… Mi-a demonstrat de nenumărate ori că nu stă cu mine pentru asta și dacă era așa, nu stătea atâta timp. Am avut nenumărate întâlniri în care, pur și simplu, am stat de vorba, ne-am spus ofurile, ne-am îmbrățișat și atât. Nu e genul de om deschis, nu arată des ce simte, dar mi-a confirmat faptul că nu-i sunt indiferentă, ba mai mult, mi-a zis ca eu sunt diferită, ca știu să îl ascult, că sunt lângă el.

Nu am vorbit niciodată despre relația lui, mi s-a părut pierdere de timp, deoarce atunci când eram cu el nu îmi doream altceva decât să opresc timpul în loc, să mă bucur de prezenta lui.

Sunt convinsă că în relația lui există probleme, probleme mari, deoarece ei de un an stau împreună și în tot acest timp au fost, zile, nopți când a stat cu mine non stop. Stau și mă gândesc; când el ajunge acasă, oare ea nu îl întreaba unde a fost, ce a facut?

La începutul relației se ferea să nu fim vazuți împreună de cineva cunoscut, însa acum lucrurile nu mai stau așa. Întotdeauna când am avut nevoie de el, a fost lânga mine. De multe ori, cand ieșeam, îmi adormea în brațe, îi spuneam să plece, dar nu voia… În momentul de față, sentimentele mele sunt contradictorii, nu  știu ce să cred. În același timp, mă simt și vinovată fața de ea, dar sentimentele mele sunt mai puternice, sunt anumite lucruri pe care nu le mai pot controla ca la început .

Singurele întrebări pe care le am în minte sunt: oare chiar simte ceva pentru mine? Într-o zi, vom fi ceva mai mult? Sunt întrebări care mă macină în fiecare zi.

Întotdeauna mi-am pus orgoliul, deminitatea, pe primul loc. Din cauza orgoliului am pierdut multe lucruri în viață, însă de data aceasta (poate deși nu trebuie) voi lasa inima să decidă.  Adio rațiune !
Vă multumesc!

Poveste primită de la o cititoare.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Foto: New York Behavioral Health

Distribuie:

POVESTEA TA: Cum să facem să ne fie bine?

Distribuie:

Bună!

M-am gândit de o mie de ori cum să încep asta, și de atatea ori m-am și răzgândit. M-am gandit să scriu cu diacritice, poate pentru că voi trage de timp. Dar, în final, mi-am dat seama că, oricat de mult aș trage de timp, voi simți la fel. Mai exact, voi iubi la fel. Voi simți la fel pentru primul meu iubit, pentru persoana care m-a învațat să iubesc și care m-a facut fericită nu o dată, nu de două ori, ci de un milion în doar câteva luni.

Scriu asta pentru că am ajuns într-un punct în care creierul îmi este blocat, însa inima nu înceteaza din a simți și din a spera.

Sunt cu un baiat de câteva luni. Relația noastră nu a început tipic, cu buchete de flori și zeci de întalniri până la primul sarut dar, în schimb, ne-am iubit dinainte de a fi împreună. Amandoi simțeam ceva unul pentru celălalt, amandoi voiam ceva, însa niciunul nu avea curajul de a face primul pas. Bineinteles, eu eram eram orgolioasa pentru a face primul pas, iar el mult prea nesigur că nu îl voi respinge, până într-o seara, când a făcut-o. Nu voi uita niciodată acea seară, acel moment în care ecranul telefonului s-a aprins pentru prima dată și nu s-a mai stins. De atunci, telefonul îmi stă mereu aprins, chiar și atunci când nu vorbim, doar din dorința de a-i vedea ultimul mesaj, de a vedea dacp îmi scrie, de a vedea când s-a deconectat. Lucruri atât de banele, dar care mie îmi fac viața astfel.

După ceva timp, au aparut niște sentimente aiurea. Din partea lui, iubirea era partial umbrită de un sentiment care îi spunea că nu e bine, că între noi nu va merge. Și totuși, îl cred cu toată ființa mea atunci când îmi spune că sunt tot ce își dorește, că sunt fata pe care el o visa și care îi poate fi alături toată viața. Nu au fost doar vorbe. Știu că aveți tendința să spuneți “Ehh… își bate joc de tine. Esti rezervă.” Nu e așa. Prin faptul că a renunțat la anumite lucruri, la niște prietenii, mi-a demonstrat că eu sunt mai importantă pentru el decat multe altele. Au fost momente în care nu m-am simțit prioritatea numarul 1, dar au fost mai multe momente în care mi-a făcut inima să tresară de fericire.

Îl iubesc de înnebunesc. Dar îmi doresc ca și el să simtă la fel. Îmi doresc să treacă peste nesiguranță, îmi doresc sa fiu eu motivul pentru care zambește în fiecare zi, dar mai ales seara și dimineața. Îmi doresc să fie el primul și ultimul băiat din viața mea, să fie singurul care mă atinge, mă sărută, îmi spune “te iubesc!”, și care mă face fericită și mă respectă. Cred cu adevărat că dacă nu există respect pentru mine într-un loc, atunci trebuie să plec. Dar cum să plec când mă respectă, când vrea să mă iubească cu toată ființa lui, când are nevoie de ajutor? Cum aș putea să renunț la singurul motiv pentru care mi-am dat viața peste cap și mi-am schimbat credințele, când a facut ca totul să fie atat de frumos? Nu vreau să renunțăm, nu vreau să ne desparțim, vreau doar să găsim raspunsul la întrebarea pe care amândoi ne-o adresăm zilnic, dar niciodată unul altuia, ci fiecare sine însusi: “Cum să facem să fie bine, dragoste?

Poveste primită de la o cititoare.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Foto: C

Distribuie:

POVESTEA TA: Eu te iubesc, tu… m-ai uitat…!

Distribuie:

O zi minunta de Decembrie…

Sentimentele năvaleau asupra mea, asupra noastră ca o adevărată furtună. Visele prindeau contur, totul era fabuluos! Miracolul iubirii era între noi doi iar iubirea ne șoptea amândurora la ureche…

Câtă fericire și cât de mult ne iubeam.
Anii trec , iar sentimentele rămân neschimbate. Dorința noastră de a ne uni trupurile într-un singur trup era arzătoare… și am hotărât să ne căsătorim. Am considerat mereu că familia e cea mai importantă, de aceea eram dispuși să facem acest pas împreună, dar viața și împrejurările ne-au desparțit! Cum? De ce? Nu știu… sau cel puțin eu nu știu acest amănunt!

M-am trezit singur într-o lume așa mare. Unde eram și ce voiam de la viața, nu stiam. Aveam o singura întrebare : De ce Doamne? Ce am făcut de merit eu asta?  Și am ramas singur de atunci , din acel moment!

Eu te iubesc , dar tu? Tu ai plecat cu altcineva! Unde e iubirea noastră? Pentru ce ai renunțat la mine? Ești fericită, ca asa spui…. dar nimeni nu te va iubi cum te iubesc eu!

Eu te iubesc , tu… m-ai uitat…!

Poveste primită de la un cititor.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Distribuie:

POVESTEA TA: Este o boală să iubești atât de mult?

Distribuie:

Salutare! Mă numesc Marius și vă voi spune povestea mea.

Cam de o lună, am rupt o relația pe care o aveam de 3 ani. Au fost 3 ani petrecuți lângă o persoană frumoasă, deșteaptă și care, m-a ajutat foarte mult.

Ne-am iubit foarte mult și am trecut prin foarte multe în toti acești 3 ani. A fost fata la care visam…

În ciuda faptului ca m-a înselat de trei ori, am iertat-o; pentru că o iubeam… O iubeam enorm și încă o mai iubesc.

Oare am fost prost pentru că am trecut peste așa ceva? Încă mă întreb: de ce o iubesc atât de mult? Este oare o boală?

Ne-am despărțit prietenește… pentru ca ne-am dat seama că nu eram compatibili. Dupa 3 ani, ma rog, ea încetase să mă mai iubească… Culmea, de ce m-a înșelat dacă mereu susținea că sexul cu mine e extraordinar și că o fac să se simtă atât de bine?

Acum nu mai vorbim deloc dar eu mă gândesc la ea non stop și mă doare foarte tare. Aștept ziua în care o voi revedea și sper să ne dăm seama de greșeli și să fim mai maturi.

Poveste primită de la Marius.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Distribuie:

POVESTEA TA: Unii barbați nu știu să prețuiască femeile care fac totul pentru ei

Distribuie:

Din cauza fostului meu, care m-a lăsat mereu pentru prietenii lui – să meargă la bere, dupa 8 ani, l-am înșelat. Dar nu din iubire, ci din prostie, deoarece simțeam că nu mă iubește la fel.

Mereu se purta urât și până la urmă, m-a învățat să mint. Doar rele am învățat de la el.

Un bărbat poate schimba o femeie bună în una rea. Păcat că nu știu să prețuiască ce au, la timpul potrivit.

Aveți grijă fetelor, nu vă lăsați călcate, nici din dragoste, în picioare! Prețuiți-va! Merităm, mereu, ce-i mai bun! Nu faceți greșeala mea, ci puneți punct! Este foarte greu cand la miloc este un copil, el suferă foarte mult…

Nu l-am uitat dar prefer singuratatea decât sa fiu într-o relație care îmi aduce atâta suferință.

Poveste primită de la o cititoare.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Distribuie:

POVESTEA TA: O femeie te poate iubi mai mult decât propria ființă

Distribuie:

Îl iubeam atât de mult, că nici nu credeam că mai pot respira făra el…

Era o iubire bolnavă, deja devenise o obsesie pentru mine. Vroiam să fie în permanență cu mine. Și el ma iubea… doar că nu la fel de mult. Totuși nu puteam sta unul fără celălalt.

Era o chimie mare între noi, o atracție puternică pe care nu o pot descrie. Dar chiar și asa, am început să îmi stăpânesc iubirea, și ușor-ușor l-am lăsat să plece.

De doi ani suntem despărțiți.

Nu și-a făcut nicio relație serioasă până acum. Adică, de ce să mint, că nici eu nu mi-am făcut. De fapt, cred că noi încă ne iubim, doar că la noi orgoliul e cu un pas înaintea iubirii.

Nu trece seară fără să mă gândesc la el, la cum mă strângea în brațe de parcă eu eram totul pentru el… El a fost primul băiat din viața mea și din inima mea. Nu știu dacă va rămâne și ultimul din viața mea, dar din inima cu siguranța.

Poveste primită de la o cititoare.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Foto: mammimoney

Distribuie:

POVESTEA TA: Merit ceva mai bun. Merit admirație, susținere, respect și mai ales întelegere

Distribuie:

Dragă străine,

Da, tu, care ieri îmi erai prieten, frate, chiar și tată. Tu, care erai persoana pe care o admiram cel mai mult. Tu care erai idolul meu, persoana care mă facea să fiu mai bună, să îmi depasesc limitele. Tu, unde-ai disparut!?

Te întrebi oare de ce nu-ți mai scriu, probabil că te gândești că te-am uitat, că nu mai însemni nimic pentru mine… Ei, bine, te inșeli! Mă gândesc la tine mereu și mă rog la Dumnezeu pentru tine. Știi? Mi-e așa dor de noi, de noi cum eram înainte, de momentele în care eram doar noi doi, frații, fără nimeni altcineva…

Te întrebi, oare, de ce am plecat ? Ei bine nu am plecat, tu m-ai alungat… iar eu, am decis să ies usor din viața ta… Noi mai eram „noi”, nu mai erai tu, era doar EA… Ea era cea bună, cea corectă, cea care ne-a desparțit și apropiat de atâtea ori, ea care îți face rău… EA… De accea am decis să las totul în urmă și sa nu mai fiu eclipsată de nimeni…

Nu am cerut să fu pe primul loc în viața ta, dar nici nu puteam accepta să fiu pe ultimul… Merit ceva mai bun de atât, merit admiratie, susținere, respect și mai ales întelegerea de care nu am mai avut parte din partea ta în ultimul timp… În fine, sper că ești bine, sper că ți-e bine, și… că… Ea te face fericit și îți e alături.

Mi-e dor de noi, mi-e dor de tine străine, de cum eram, de cum erai…

Poveste primită de la o cititoare.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Foto: Huff Post

Distribuie:

POVESTEA TA: Am făcut cea mai mare greșeală a vieții

Distribuie:

Bună, numele meu este Cami, am 40 de ani, iar povestea mea de dragoste începe cu 25 de ani în urma.

Eu, o pustoaică nebunatică și băiețoasă, el cu 4 ani mai mare decât mine. Eu elevă, el sportiv, jucând la o echipă de fotbal din localitate.

Primul nostru contact vizual a fost într-o zi foarte călduroasă, de vară, în curtea școlii din apropiere, acolo unde se întălneau de obicei majoritatea tinerilor. În acel moment, am încremenit vazandu-l. Un chip superb, iar despre corp nu mai spun… Era cel mai frumos tânăr pe care îl întâlnisem până atunci.

L-am abordat eu în formă de joacă, mai mult așteptând reacția lui. Spre surprinderea mea, mi-a răspuns glumelor într-un mod cât se poate de politicos și prietenos, lucru care mi-a dat și mai mult curaj.

Cu timpul, am ajuns să ne apropiem ca doi prieteni, apoi s-a întamplat să ne apropiem și mai mult, ajungând să devenim chiar iubiți.
A fost cea mai frumoasă poveste de dragoste, sinceră și copilăroasă.

Ne vedeam zilnic și ne iubeam foarte mult. A mai trecut ceva timp eu m-am maturizat și dintr-o puștoaică nebunatică am devenit o tanara foarte atractivă și cu succes la baieți. Eram amandoi foarte frumoși…

La un moment dat, ceva s-a întâmplat iar el s-a îndepărtat, cauza pe care nu o cunosc nici acum. Mă rog, a trecut timpul și fiecare și-a facut o altă relație, însa noi am continuat să ne întâlnim, să ne spunem fiecare poveștile. Redevenisem din nou acei prieteni intimi care își puteau povesti totul și care, se încurajau reciproc. Eu il iubeam ca o nebună doar că nu găseam curajul să-i spun, știind că el este într-o altă relație. Același lucru îl simțeam și din partea lui.

După cațiva ani, doar de prietenie, geloasă și crezând că sunt fără sanse la el, am decis să mă căsătoresc și să plec cât mai departe, crezând ca-l pot uita. Am facut marea greseală a vieții! Am sperat că aflând despre intenția mea, va încerca să mă oprească, însă nu a fost așa.

M-am căsătorit într-o altă țară, cu un bărbat pe care nu l-am iubit niciodată dar care mi-a oferit totul. Nu spun că nu am încercat să-mi iubesc sotul, doar că mereu m-am împiedicat de umbra trecutului meu. El, la rândul lui, s-a căsătorit, având acum fiecare familia lui.

Dupa 10 ani de absență, ne-am regăsit cu ajutorul internetului. În momentul regăsirii ne-am comportat ca doi adolescenți, cu fluturași în stomac, același sentiment pe care îl trăisem cu mulți ani în urmă și pe care aproape că-l uitasem.

Ne-am povestit fiecare viețile, ajungând la concluzia că de atâția ani trăim intr-o minciună, referindu-ne aici la relația de cuplu pe care o ducem fiecare. Ne iubim și acum cu aceeași intensitate și din păcate nu mai putem face nimic. Fiecare avem soț – soție și câte un copil… Ne vorbim destul de des  și speram ca un miracol să se poată întampla, ca noi doi să fim din nou împreună.

L-am iubit, il iubesc și îl voi iubi până la sfarșitul zilelor mele!

Poveste primită de la o cititoare.

Trimite-mi și povestea ta! povesti@chrisoliver.ro

Distribuie: